Skeutadittaleur

cudintistrambi.

2011-12-14T13:54:00.000-08:00

Intr-o zi as vrea sa schimbam ceva fundamental. Sa facem in asa fel, sa facem si noi intr-un fel, incat totul sa devina frumos si organic. Atat de frumos incat sa moara unele-altele de sindromul stendhal. Sa moara si sa le ingropam asa de frumos incat sa moara altele si iarasi altele. Da, poate ca ar muri cam multe, dar schimbarea noastra fundamentala sa fie ireversibila, irevocabila si iremediabil de ireverentioasa.

Dar asta mai tarziu.

Pana cand ne apucam sa schimbam fundamental hai sa ne insetam. Sa le facem pe toate si sa ne oprim de la suficient de multe sau de multi incat sa ne fie o sete primordiala, sa ne fie o sete care sa ne inghita si pe care sa o inghitim si noi. O sete tocmai buna de scuipat inapoi in noroi.

Ma gandesc ca ne-ar sta bine murdari.

Sa avem ochii perveritit si mainile usor depravate si sa facem intr-o zi tot ce ne-am dorit sa facem in vietile noastre. Sa avem mintea pe fuga si plamanii atat de obositi incat de fiecare data cand vom deschide gura sa spunem numai adevaruri brute, grosolane sa zica limble noastre tot ce ne-au simtit inimile vreodata sa aruncam cu suflete in vagabonzi si sa le luam banii sa cumparam cu ei alte suflete si sa facem asta cateva ore pana cand nimeni din lume sa nu mai aiba sufletul lui sa avem fiecare sufletul altuia sa spunem tot si sa simtim tot si sa le facem pe toate sa bem atat de multe cafele incat sa nu se mai gaseasca boaba de cafea si sa se coboare un dumnezeu sa ne spuna ca drept pedeapsa ne revoca dreptul la somn si noi sa radem dar nu de el ci intre noi ca oricum nu ascultam de toti dumnezeii sa se intample atat de multe sa nu mai avem timp de virgula sau de vreo pauza de tigara sa se intample atat de multe in mocirla noastra incat dumnezeii sa-i scrie mustrari scrise timpului ca e prea permisiv si el sa ne lase in plata domnului ca n-are ce sa faca.

Ah, si sa strangi din dinti. Sa strangem din dinti , toti oamenii cu dintii strambi.

Si dupa aia sa ne trezim pe un camp mare si atat de verde sau de alb sau de alte culori. Sa ne spalam de tot noroiul nostru, sa ne intindem pe campul ala mare si gol si singur si atunci sa fie o schimbare fundamentala.

si asa mai departe.

multumesc?

2011-10-19T12:48:00.000-07:00

Luna e o persoana foarte sensibila, de fiecare data cand ii bate inima i se faramiteaza cam un centimetru cub din corp. Luna e facuta din sare, era tare frumoasa candva, avea ochii mult prea mari si tot ce isi dorea era sa vada rasaritul. Ea a murit candva, s-a inecat sau s-a topit in mare, dupa ce s-a sufocat catva timp inainte cu nuferii lui Vian. Initial ea murise frumos pentru ca nu murise cu adevarat, murise ca sa fie acolo niste cuvinte frumoase de care sa se emotioneze un om.
Nu s-a prea emotionat nimeni si Luna a murit. Pe bune.

Nici mie nu imi mai place luna decat in unele seri pe care tu le vrei din ce in ce mai putine. Pacat de Luna, odihneasca-se in pace.
Nu imi mai place luna pentru ca am avut ochii prea mari si cred ca m-am uitat prea mult la ea. Imi tot vorbeai tu de ochii mei si de atunci parca au devenit si mai mari.

Atunci cand ai ochii mari vezi prea multe si trebuie sa dormi mult. Sa nu te trezesti de tot niciodata, sa vezi multe doar in vis. Cred ca te-am vazut de miliarde de ori.

Si dupa ce te-am vazut de miliarde de ori, m-ai trezit intr-o dimineata. Intelegi acum de ce nu imi mai place luna? Tranzactia de la luna la soare e simpla: iti muti viata intr-o camera. Iar daca ai ochii mari trebuie sa te muti intr-o camera cu ferestre in tavan, sa vezi doar cerul, altfel ai vedea prea multe. Dupa ce te muti, iti incuie cineva usa si pleaca. Tu ramai in camera. E cald, din cand in cand e soare, si dupa un timp incepe sa-ti bata inima din nou. In camera in care m-am mutat eu si viata mea, e putin aer si inima mea are o criza de cruzime, un atac de panica apocaliptica , fatidica, are un fel de inversunare feroce sa iasa din camera. Asa sunt inimile astea, nu-si dau seama ca sunt doar niste organe, au pretentii de revolutionari iluminati, autodidacti.

Mai treci si tu din cand in cand in camera, mi-ai zis ca intr-o zi o sa ramai sau poate plecam amandoi de-acolo, nu stiu cum ar reactiona o inima ca a ta la o asa lipsa de aer.

Eu stau in camera, e cald, e bine , mai ales ca treci destul de des. Dar inima asta a mea se bate de una singura. Se spanzura in piata publica, se duce la ghilotina, se impusca si se taie si asta doar cat bate o data. Asa sunt inimile astea.

Eu mai stau mult aici in camera?
Aici in camera desi e bine eu nu ma simt la locul meu. De-aici din camera se poate lua orice: luati-mi inima, descurcati-va voi cu ea! Sau daca vrei viata mea, vino si ia-o, ar fi mai mult aer daca am ramane doar eu si inima.
Sau macar, deschide usa, plec eu: sa ramana acolo la tine in camera doar viata si inima.

M-ai lasat de ceva timp aici in camera si nu ma plang, e bine, e cald, dar cateodata chiar e prea putin aer.
Intr-o zi o sa ne plimbam frumos pe campuri largi, fara camere.

2011-03-26T11:15:00.000-07:00

Pentru mai multe detalii intrati pe HALIOTIS

multumesc.

2011-02-02T14:42:00.000-08:00

Din cate stiu , ar putea sa se termine si maine, sa ne trezim dimineata si sa nu mai fim agitati, sa nu mai fim surescitati, sa nu mai fim entuziasmati, sa nu mai fim antrenati. In niciun fel, de nicio culoare , va dati seama cat de importante sunt cuvintele cu "ati"? Ati face bine, a-ti face tie bine.
Din cate stiu am putea sa ne trezim maine dimineata . Sa ne trezim si atat. Sa nu mai am ce sa fac pentru ca odata ce m-am trezit de tot , o sa raman treaza. Si o sa te trezesc si pe tine.
Si o sa fim o viata intreaga treziti. Si o sa fim o viata intreaga amortiti, neimpliniti, scarbiti, plictisiti. Stii cat de putin inseamna cuvintele astea cu "iti", iti dai seama?

Daca o sa vina dimineata aia o sa ne pierdem mult. Mai mult decat atunci cand ne-am pierdut aiurea printr-un oras care era facut din firmituri. Mai mult decat orice. O sa fim rasfirati in cele patru colturi ale noastre si o sa privim tot timpul inainte. Si o sa ne ducem unul pe altul in spate tot inainte. Si nu o sa ne mai gandim cum era inainte.
Nu o sa ne mai gandim, o sa fim , o sa fim treziti de lume intr-o lume la care nu ne-am gandit pana atunci.

Din dimineata aia , nu o sa mai gandim lumi. Nu o sa mai gandim foehnuri care sa-si ia micul-dejun in America, nu o sa mai gandim ciocolata ca anotimp , nu o sa mai gandim filme si carti si arte. Nu o sa mai gandim tacamuri, nici diletantismul motoarelor, nici pretexte inutile de culoare. Nu o sa mai gandim universuri in expansiune intr-o cana, nu o sa mai gandim urme de vopsea pe nicaieri, nu o sa mai gandim par ars si piele arsa, nu o sa mai gandim toti oamenii pe care i-am gandit, nu o sa mai gandim toti oamenii cu care ne-am gandit, la care ne-am gandit, nu o sa ne mai gandim la inima care ne gandeste pe noi. In dimineata aia, o sa raman fara minte, fara inima, fara oameni, fara 9 vieti, fara alte 2 paralele, in dimineata aia o sa raman in lume si atat.
Pana atunci vreau sa va gandesc pe toti, cu ochi mari de emotii si paci si nesomn netrezit.

Daca o sa vina dimineata aia, sa ma scuzati, o sa va las balta si o sa dorm pana tarziu.
Si chiar daca unii va treziti, eu o sa ma gandesc la voi.

HALIOTIS

2010-12-12T01:32:00.000-08:00

HALIOTIS HALIOTIS HALIOTIS HALIOTIS HALIOTIS HALIOTIS HALIOTIS HALIOTIS

6/28/2010 9:45:19 PM

2010-06-28T12:55:00.000-07:00

ma lasi exact atunci cand ma apuca un chef de numalasa. si raman plictisind ore intregi, ore in care toata lumea plictiseste la randul ei si pamantul se plictiseste si le ajunge neplictisitilor pana la oase. e o stare ciudata in aerul meu si parca nu l-as mai respira de frica sa nu-l plictisesc, sa nu ma inciudateasca mai mult. aerul tau se intinde, se relaxeaza, se destinde si va duceti undeva, departe, departe de aerul meu atat de ciudat si care n-ar sta locului. imi alerg aerul in stanga si-n dreapta si tu m-ai lasat de mult in pace si ma apuca un chef de razboi, de armistitiu, de orice dar nu de pace . e o stare ciudata in plamanii mei, si-mi intra in sange si-mi ajunge la inima, si n-as mai folosi-o un minut sa nu ma plictiseasca, sa nu o inciudatesc si pe ea. si inima bate, bate, bate cu cele mai regulate batai cu care ar putea sa bata o inima si tu te lasi batut de inima, si inima de tine si eu am chef de orice numai nu de bataiile voastre de inimi regulate. m-am inciudatit cu totul, mi-e ciuda ca ma lasi si ma tot lasi de ciuda ca pe tine nu te lasa inima ta si bataile ei sa te inciudatesti.
aerul meu era ciudat. acum am un aer de lasa-ma sa te las.

si te las.

in credere

2010-04-14T12:44:00.000-07:00

De acum incolo ma voi trezi in fiecare dimineata la fel : ochii in tavanul alb, fara pata, fara zgarieturi, fara cusur, zambind fara pata, fara zgarieturi, fara cusur.

Inca de acum incepe sa se dezlipeasca din decor cate o strada. Fiecare strada dezlipita inghite oamenii dezlipiti si se ruleaza incet, se inghit, strada si oamenii, oamenii si oamenii , oamenii si strada.
Mi-e somn stradal , brutal, rupt de general, mi-e un somn dezlipit si el din lipitura.
In noaptea asta o sa adorm iar de maine dimineata ma voi trezi apretata, plastifiata, fara pata, fara zgarieturi, fara cusur.
Si pe strazile ramase sa iasa cainii sa-mi cante arii, sa pescuiasca perle, sa nu dea 3 parale pe strazile de azi, de ieri si nici sa nu si le mai aminteasca pe cele de anul trecut. Sa cante cainii, sa cante si noroaiele sa se schimbe in flori , si florile in arii fara pata, fara zgarieturi si . Hai ca v-ati prins.

Singurul cusur al lumii perfecte ar fi ca din pacate cainii traiesc inzecit mai putin decat ariile lor.
Apropo, inteleg si accept.

Cu placere.

2010-04-02T13:41:00.000-07:00

- Cred ca am inteles de ce se intampla tot ce se intampla si in special in ordinea in care se intampla.
- Va deranjez?
- Nu, din contra.
- Ma asteptati?
- Asteptam pe cineva, pe oricine, cu care sa pot sa nu sincronizez.
- Daca sunteti singura va sincronizati?
- Intotdeauna. Si nu mai sunt sincope, pauze, alteratii, ulceratii, aberatii.
- Atunci sa plec.
- Mai stai.
- Ce se intampla cand iesiti din anacronism?
- Armonizez si din lipsa de optiune, potentez, patentez, epatez dezastre.
- Adica?
- Lasati-ma singura si o sa distrug sistematic, automatic, explicabil matematic cate un pic din tot.
- Cu ce ramaneti?
- Cu aberatii.
- Raman atunci un timp cu dumneavoastra.
- Multumesc , sunteti amabil.

pasdecalais1918

2010-01-15T05:59:00.000-08:00

Maine dimineata o sa ne trezim plini de firmituri. O sa te rog sa ma ajuti sa ma imbrac. O sa-mi oferi o mana de ajutor, dar la mine va ajunge o mana cu firmituri. O sa plecam imbracati in firmituri pe strazi faramitate pana o sa ajungem faramite.

Tu nu vezi ca am ajuns sa calcam in picioare orice sansa de a nu ne lasa dusi de vant?
Nici nu-ti dai seama, dar tot arunci din mine, in toate cele patru zari, firmituri.
Din cand in cand incerc sa ma adun. Din toate cele patru zari. Firmitura cu firmitura.

Maine dimineata o sa te trezesti langa o anagrama.
De maine dimineata o sa fiu o anagrama de firmituri aruncate si adunate din toate cele 4 zari.

Nu vrei sa recunosti dar in fiecare dimineata, dupa fiecare mic dejun, si tu aduni in palma firmiturile de pe masa si le arunci la gunoi.

Si eu le adun din gunoiul tuturor celor 4 zari.
Si asa mai departe.
Si asa din ce in ce mai departe.
Si asa mai departe de tot in toate cele 4 zari.
etc

34.311.19 - nealocat

2009-11-21T12:48:00.001-08:00

Nu stiu cum , dar am ajuns sa traiesc intr-un oras fara intersectii.

De ceva timp am observat ca sunt din ce in ce mai putini oameni in orasul fara intersectii. In seara asta , pe strazi mi-am dat seama ca am ramas doar noi in orasul fara intersectii. Irevocabil, iremediabil, inexplicabil . Orasul asta e un oras intermediar. O sa ne mutam, cand o sa ne dam seama cum, intr-un oras fara strazi, fara oameni, fara pereti, fara cladiri, intr-un oras fara si o sa ramanem faramitati in orasul fara. O sa ne adunam fara faras, din orasul fara si o sa ne petrecem zilele fara si o sa traim fara si fara si fara pana la fara.

Am salvat lumea sau am luat-o razna?

0,311 - fara frecventa.

2009-11-19T09:59:00.000-08:00

Mallarmean, barbian, foartian, spune-mi o poezie. Cu forta. Ia-ma de mana, si du-ma, mallarmeana, dar barbiliana si deloc foartiana pe strazi bucolice, de magnitudini catastrofice. Sa ne privim prin lentile cu dioptrii gnosice, abiotice, tarotice. Si cu tot avantul tau sa ne pregatim sa stam. Mallarmeani, barbio-barbiliani si pseudo-foartiani. Da-mi o elipsa, eclipsa pentru orice lipsa . Zi-mi ca-s orfista, trairista, hedonista . Fa-o din culpa si demonstreaza-mi ca rascolnicii nu sunt vinovati. Spune-mi truisme de sorginte lapidara, spune-mi de toate si peste poate impinge-ma dintr-un aforism in altul pana cand sange mallarmean, barbilionic si histrionic sa-mi vina-n obraji. Si cand o sa ma intrebi de ce iti vorbesc in dodii, in geometrii si in alte realitati imediate si eterogene sa cadem intr-o coma ce depaseste timpurile noastre si sa ramanem toata viata sa ne uitam la televizor la reportaje despre expozitii nunu.

Lasa-ma-n tendinta mea spre contorsionism lingvistic , manieristic si altele terminate in istic . Altele la fel de terminate ca altele pe care le stim. Lasa-ma-n voie, de bunavoie, sa ma enervez prozodic si sa aglomerez conglomerate de cuvinte aristocrate in spatiul de nimic ontic dintre noi.

Lasa-ma asa cum ma lasi cand ma lasi balta.

hai, lasa.

cam

2009-10-21T09:35:00.001-07:00

asa
e
si
cu
tine.

cam
asa
e
si
cu
mine

cu
noi

si
exact
asa
e
si
cu
voi.

Nu ma omor cu fotografii, nu ma omor cu metafore, nu ma omor cu simboluri. Nu ma omor cu nimic.

Cher - Lock Holmes.

2009-10-15T09:46:00.000-07:00

Stiu cine este criminalul.
Da, da, o sa va spun si dumneavoastra dar inainte o sa va acuz rand pe rand, ca apoi sa va apar si sa demonstrez ca desi ati avea toate sansele sa fiti criminalul nu sunteti. Fiecare persoana acuzata va parea chiar vinovata, va parea atat de vinovata incat pentru cateva minute pana la dezmintire, va crede chiar si dumneai ca e vinovata. Asta se va intampla cu fiecare in parte. Evident, ultimul va fi criminalul. Pentru a nu va pierde rabdarea voi trece, daca este necesar, peste cateva persoane , alese aleatoriu . Dintre cei de fapt nevinovati, desigur, ar fi o crima sa trec chiar peste criminal.
Ce?
Aaa, sa incep. Bine, incep , voiam sa va explic inainte.. Trebuie sa va luati toti rolurile in serio - Bine, gata, gata.

In dimineata in care victima a fost descoperita , dumneata Semion Stepanovici , te aflai langa victima. Tineai in mana un pumnal , care, atunci cand s-a confirmat ca este pumnalul cu care victima a fot injunghiata , a devenit cea mai importanta dovada ca nu dumneata esti asasinul. Nu, nu va mirati , oameni buni, ar trebui sa stiti pana acum ca cei ce vi se par cu siguranta asasini, nu sunt, de fapt, asasinii.
Ceea ce ma duce cu gandul la domnisoara Maria Petrovna. Desi domnisoara Petrovna a incercat sa ascunda relatiile sale atat cu victima, cat si cu Semion Stepanovici, desi sangele victimei a fost gasit pe camasa de noapte pe care aceasta incerca sa o arda in mies de noapte sunt ferm convins ca nici domnisoara Maria - pot sa va tutuiesc , nu-i asa? - nu este criminalul. De ce? Nu am nevoie de nicio dovada, stiti doar ca cei despre care descoperim ca ascund multe amanunte incriminatorii nu sunt niciodata criminalii.
Va plictisesc? Imi pare rau, o a ma grabesc. Nu era nici soferul, care furase ceasul de aur , din buzunarul de la piept al victimei, nici fiul bastard al victimei, care in mod bizar a mostenit toata averea tatalui ce nici macar nu era constient de existenta acestul fiu. Cum de ce? Cei care au motive financiare, legaturi problematice de rudenie nu pot fi criminali. Ar fi prea evident.
Am banuit-o deci, pe propria-mi sotie. Nu cunostea victima, nu era nicaieri in apropierea victimei in noaptea crimei, nu exista nici un motiv evident ca ea sa-l omoare, asa ca a trebuit - desi mi-a fost greu- sa accept ca sotia mea este criminalul. Asta pana cand am descoperit ca, Sofia Varava , sotia mea, era in secret amanta victimei si ca isi petrecusera ultima noapte - pentru victima- impreuna. Amantele nu sunt niciodata asasinii.

Asa ca ramane o singura persoana care ar putea fi criminalul. Doamnelor si domnilor, criminalul trebuie sa fiu eu.

(al)Te

2009-09-07T09:25:00.000-07:00

- Nu o sa ajungem nicaieri. Nici nu cred ca as vrea asta. Important pentru mine e sa plec si tot plec , din ce in ce mai departe si din ce in ce mai repede, atat de repede si de departe incat ajung inapoi in exact acelasi moment in care plec.
- Atunci de ce mai pleci?
- Pentru ca am nevoie sa stiu ca pot sa plec.

Am uitat atat de multe , incat am inceput sa-mi imaginez altele, la fel de multe si le amestec usor cu altele si altele si alte altele , pana cand ni se face cald sau somn sau pofta de altele.

----------------
Now playing: Wim Mertens - Collateral Damage
via FoxyTunes

stomac.

2009-07-31T12:18:00.001-07:00

- Cred ca am inceput sa controlez vremea.
- Cand?
- Aseara.
- Aseara a fost senin.
- Si nici nu ar fi avut de ce sa fie altfel.
- A fost senin de 2 saptamani jumate .
- Si nici nu mi-as fi dorit sa fie altfel.

Degetele de la mana mea stanga se mananca intre ele si nu

- Je n'avais plus beaucoup de plaisir a leur casser la gueule , voila le truc. Je m'etais habitue. J'etais blanc. Machinalement, je lissai de la main le revers de mon smoking.
- Imi place cand vorbesti franceza.
- Iti place pentru ca nu-ntelegi nimic.
- Ce ai zis?
- Nu am zis eu. Cel putin nu cred. Nu-mi amintesc cine a zis-o asa ca am inceput sa o zic de atatea ori pana o sa-mi dau seama. Am citit undeva ca daca treci cu mana peste scrisul unei persoane poti sa simti tot ce a simtit cel care a scris.
- Cea.
- Ce?
- Sau cea care a scris.
- Nu cred.
- Oricum nu are nicio legatura. Nu?
- Nu.
- Incerci sa simti ce a simtit francezul ala?
- Nu, incerc sa fiu francezul ala.
- De ce?
- Pentru ca pun pariu ca era imbracat foarte bine.
- Si?
- Si i s-ar vinde lumea pe plaja, pe strada, in magazine . I-ar da biletele, indiferent de circumstante, l-ar intreba de poezii pentru a omori papagali, l-ar lasa sa-i vrajeasca.
- Sa le.
- Ce?
- Sau sa le vrajeasca.
- Ma indoiesc.
- Oricum, nu conteaza. Si daca ti s-ar vinde lumea ce ai face?
- As cumpara-o.

Degetele de la mana ta stanga se beau intre ele de ceva timp. Nu te enerveaza deloc?

daca nu ne-am mai opri din vorbit am spune atat de multe incat nu ar mai fi important ce avem de spus si nimeni n-ar mai vrea sa spunem nimic si daca ai vrea sa spui ceva ar trebuie sa nu mai spui nimic altfel nu te-ar auzi nimeni. pacat ca noi vorbim atat de putin.

step on my trip

Se scurg imagini de pe o retina pe alta. Nu am nevoie de timp si nici timp de nevoi. E prea multa viteza in derularea imaginilor si retina nu proceseaza snapshoturile tale. M-ai atarnat cu susu-n jos si tot asteptam timpul. Un timp, doi timpi, trei timpi, patru. Visam pentru ca nu mai putem continua sa nu visam si dormim toata ziua aceea in care s-ar fi ivit ocazia sa

Defectele ne atrag atentia. Ne fac sa pierdem din viteza. Viteza exista pentru ca o pierdem. O pierdem din cauza defectelor. Suntem defecti.

Un poet scria la tabla o ecuatie simpla, dar greselile ieseau ca ciupercile dupa ploaie , il lua cu friguri si el se uita , asa rupt din soare cum era, la ciuperci si la greseli. In ultima banca canta cineva. Cum il chema?

- Cate persoane pot muri intr-o fractiune de secunda?
- De cate ori te poti trezi intr-o fractiune de secunda?
- Visele tale sunt legate-n serie.
- Daca se arde ceva, ma ard de tot?

bârlog.

2009-07-31T12:07:00.000-07:00

odata ce am zis tot ce nu puteam sa zic imi amortesc mainele mai des , e mai mult soare , e mai liniste in oras si nu mai e aglomeratie, nu mai e poluare, nu mai sunt razboaie, nu mai sunt accidente, nu mai sunt antecedente. nu o sa zic niciodata tot ce as vrea sa-ti zic, mi-e frica sa nu salvez lumea.

090709/diluant%11190709

2009-07-10T02:15:00.000-07:00

- Alo, da?
- E cate o ambulanta pe fiecare strada pe care trec, un soarece in fiecare bloc pe langa care trec, praf pe fiecare pereche de picioare care trece pe strazile cu ambulante , care trece pe langa blocurile cu soareci , timpul e mai rarefiat, oamenii toti sunt mai diletantisti si tropicali, fulgera noaptea, cad copaci, sparg ferestre, aparatele de prajit nu mai prajesc cartofi prajiti, visez ca am cosmaruri si ne trezim dimineata urcati in copac, cu picioarele in apa, cu apa in jur, cu apa peste tot si ne gandim cum am putea sa pescuim. Cred ca se cam termina din lume.
- Macar nu ne mai plictisim.
- E mai probabil sa te fulgere daca stai sub copac , decat in copac. Hai , urca.
- Multumesc. Portie dubla?
- Tripla. Cu glazura.
- Il stii pe omul prajiturica?
- Nu vreau.
- Ba da.
- Aici sau la pachet?
- E o lume minunata in care veti gasi.
- Mai vreau!
- Copii?
- Alo, salvarea?
- E dimineata!
- Multumesc.

----------------
Now playing: The Avalanches - Frontier Psychiatrist
via FoxyTunes

stadiu(m)

2009-07-01T12:29:00.000-07:00

- Credeam ca-i deja toamna.
- Din cauza ploii?
- Si a tuturor oamenilor care se ingalbeneau, se inroseau si cadeau in jurul meu. Erau atat de multi ca nu-i mai recunosteam si calcam seara pe oameni galbeni si rosii si umpluti de noroi. Mergeam atat de greu si incepeau sa se ude strazile si umezeala urca pe ziduri, ferestre, pe nori, pe cer si se intorcea pe strazi si pe oamenii galbeni si rosii .
- E tarziu.
- Uite, au inceput sa se dezlipeasca oamenii de la ferestre si ferestrele de pe case si casele de pe pamant si toate cad , galben si rosu, si marginile lumii se incretesc si lumea se strange mototlita si nu-mi dau seama ce ramane . Nu suntem rezistenti la apa, nu suntem rezistenti la nimic, nici noi nici fotografia noastra stricata de lume peste care tot lipim cate ceva sa-i acoperim petele si rupturile. Dar ne bate inima din ce in ce mai tare pentru ca nu toata lumea e galbena sau rosie si ramane cineva in fotografia noastra spalacita.
- Si?
- E tarziu si toate sunt pe fuga, taci din gura, cobori si iti pui bine fotografia , oricum s-au dezlipit atat de multe incat punctele indepartate se vad destul de clar. Hai razi.
- Cum e poza?
- Cu dinti.

(tr)en/umerare.

2009-07-01T12:12:00.000-07:00

ploaie, verde, aer, sapte, banca, cafea, ceas, parc, nisip, pata, nimic, apa, metrou, foehn, 10 minute.
ploaie. ploaie. ploaie. ploaie. ploaie. ploaie. ploaie. ploaie. ploaie. ploaie. ploi.

jnsuisplus.

2009-06-25T12:21:00.000-07:00

la toamna.

----------------
Now playing: Beatbox Dub FX 18 04 2009 'Flow' feat. Woodnote
via FoxyTunes

tot ploua

2009-06-25T12:03:00.000-07:00

Ne chinuim atat de mult sa vorbim eu nu mai stiu sa vorbesc eunumaipotsavorbesc eu ti-as spune atatea daca as stii sa vorbesc . Cred ca odata nu o sa va mai recunosc. Pana atunci poate reusesc sa vorbesc, am uitat sa vorbesc, de ce dracu nu mai spun niciodata nimic cand vorbesc? Timpul se mesteca, se amesteca. Timpul trece o data cu cuvintele si timpul si cuvintele sunt cam la fel , nu mai asculta de nimeni, am uitat cum sa-mi folosesc cuvintele si timpul meu nu mai zice niciodata ce vreau eu sa zic. Si vreau sa zic.

cam

2009-06-15T15:45:00.000-07:00

asa-i si cu tine.

0 : cu - pat

2009-06-10T13:30:00.000-07:00

am ajuns in momentul ala in care nu mai e timp pentru nimic pentru ca timpul tau s-a despartit de nimic nu mai numeri nu mai ai de ce si pe cine sa numeri pentru ca oricum nu prea mai vezi in jur si din toate partile te musca timpul si nimicul si dintii aia care iti plac atat de mult nu-ti mai e sete cat e ceasul hai sa mergem acasa acum in momentul ala in care nu mai scriem si nu mai zicem nimic pentru ca ne rupem dintii si degetele ca sa mai avem timp pentru asa ceva si timpul se opreste in dintii aia care imi plac atat de mult si timpul nu mai e si ne chinuim si timpul nu mai e si da e bine

putain.

2009-06-02T14:06:00.000-07:00

impuls
impuls
impuls
impuls
impuls
impuls
impuls
impuls
doamne, ce te-as plesni.

***
- Stanga sau dreapta? Concentreaza-l intr-un punct . Concentreaza-te in impuls.
- Nu pot. Ne scufundam.

***

- Daca trage cineva de tine in toate partile in ce parte te-ai duce?
- M-as scufunda.
- Esti impulsiv.
- Sunt impulsat.

***

aah

----------------
Now playing: Beirut - My Family's Role In The World Revolution
via FoxyTunes

in tin(e) dere.

2009-05-29T05:53:00.000-07:00

- Spune-mi ce sa fac.
- De ce?
- Spune-mi ce sa fac , spune-mi ce vrei sa fac , spune-mi ce trebuie sa fac. Si o sa te ascult si o sa fac orice altceva. Si cand o sa imi inchizi telefonul o sa stiu de ce. Pana atunci ne plimbam pe strazi , intinse prin oras, printr-un oras care se intinde pe oameni, in care oamenii se intind prea mult , se intind pe alti oameni, si oamenii se intind prin ei, peste ei , pana la ei . Spune-mi ce sa fac si cand nu se mai intinde orasul pe strazile lui , o sa ramanem intinsi peste oamenii nimanui . Tu sa-mi spui ce sa fac si eu o sa inteleg de ce nu te mai intinzi nici tu.
- Nu o sa-ti inchid niciodata telefonul.
- Sa-nchizi orasul atunci.
- Ce-are a face orasul?
- N-are.

----------------
Now playing: Flobots - Handlebars
via FoxyTunes

hotel .

2009-05-24T13:07:00.000-07:00

- Nu se mai grabeste nimeni de la un timp . Nu mai alearga nimeni sa spuna da , sa intrebe de ce , sa explice sau sa inteleaga , nu se gandeste chiar nimeni ca poate nu mai e timp?
- De ce n-ar mai fi?
- Pentru ca timpul se grabeste sa scape de noi . Si noi nu mai scapam de nimic.
- Hai sa fim contra timp.
- Am fost mereu in contratimp.
- Si?
- Acum nu mai am impotriva cui sa fiu.
- Atunci, ma grabesc.

***

- Voiam sa merg pe jos, sa ma asez , sa astept. M-am sufocat pe drum. M-am ridicat , am mers pe jos , m-am asezat si m-am sufocat. Fara sa mai astept.
- Hai sa ne ridicam .
- Asteapta.

***

- Nu trebuie sa dormi. Nu trebuie sa mai visezi, nu trebuie sa te mai gandesti, nu trebuie sa iti mai imaginezi si in niciun caz sa ma crezi. E prea mult , se aglomereaza prea multe, nu poti sa le faci pe toate, nu mai poti sa faci nimic, nu mai ai timp , timpul tau isi da intalnire cu altcineva, timpul tau e dependent de cafea, timpul tau e dependent de toate curvele care asteapta in noroi , timpul tau si-a luat campii si te-a lasat.
- Hai sa luam foc .

----------------
Now playing: The Knife - N.Y. Hotel
via FoxyTunes

caleido scop?

2009-05-20T11:50:00.000-07:00

- Voiam de la tine doar povesti. Sa le spui si sa pleci.
- Si nu ti-am spus?
- N-ai mai plecat.

***
- Aveam o conventie. Facem ce ne taie capul si ne facem ca nu ne pasa.
- Tot timpul?
- Doar pana incepe sa nu ne mai pase. Atunci ne facem ca ne pasa. Si ne tot facem si ne prefacem , si ne pre-facem pana nu mai suntem deloc prefacuti.
- Si functioneaza?
- Nu cred.
- Tu faci asta cu toata lumea?
- Nu. Cateodata ne facem ca ne taiem capul si ne facem sa nu ne pese.
- Si acum?
- Taiem.
- Capete?
- Nume de pe liste.
- Ar trebui sa ne pese?
- Da.
***
-Visam aseara ca spui o poveste. Erai prea ragusit si incepusera sa-ti rimeze cuvintele. Nu eram atenta deloc , nu erai coerent deloc, nu eram constienti deloc. Nu-mi amintesc deloc.
- Nici sfarsitul?
- Ba da, la sfarsit iti taiau capul . Si asta rima cu povestea.
- De ce?
- Pentru ca era prea multa vorba.
- Si te-ai trezit?
- Inca nu.

***
- Ai grija de tine , te rog.
***
- M-am plictisit sa va fac statui. Sunt grele, din lemn umed , taiate stangaci , numarate pe degete, atarnate de gat, carate in spate, calcate in picioare, muscate cu ochii , cu dintii, cu carnea. Rupte de o singura voce, urcate pe o singura replica. Toate in aceeasi octava. E prea cald si pentru oameni si pentru statui.
- Sa plec?
- Nu-i nevoie. O sa ma dau eu deoparte.

***
- Nu va suparati, ati putea sa ma ajutati? Ma trezesc dimineata si mi se taie respiratia, mi se taie picioarele, mi se taie vocea, mi se taie capul.
- Si cat dureaza?
- Pana le gasesti cineva si le coase la loc. Mare parte din zi mi-o petrec fara cap .
- Glumiti?
- Nu, spun povesti.

dalta, inalta, unealta, laolalta, las-o balta.

----------------
Now playing: Pulp - Babies
via FoxyTunes

trairisti.

2009-05-11T11:13:00.000-07:00

- Supraasimilez fonic, vizual, tactil, oniric, electric, ideatic, senzorial.
- Deci te plictisesti?
- Da.
- Pierzi prea mult din intensitate.
- Tu pierzi prea mult din toate.
- Nu te enerva. Stii ca ce vrei tu nu se poate.
- Stiu, dar nu stiu de ce.
- Ar duce la suprasolicitare. Supraalimentare. Suprasaturare.
- Socuri electrice.
- Stii ca sunt aici.
- Si ce?

----------------
Now playing: Suede - Metal Mickey
via FoxyTunes

intre.

2009-05-06T07:05:00.000-07:00

- Cat?
- Atat de intereseaza?
- Nu, e doar prima intrebare care imi vine in minte.
- Atunci, intreb eu.

***
- O luam de la capat sau ne oprim?
- Daca ne oprim, ce facem?
- Stam.
- Si daca o luam de la capat?
- Punem intrebari. Nu am facut niciodata altceva.
- Cate intrebari putem sa punem?
- 10.
- Si trebuie sa dam 10 raspunsuri?
- Depinde . Eu o sa dau raspunsuri bokanovskificate; adica intre 8 si 98 de raspunsuri. Tu poti sa dai raspunsuri bukovskificate.
- Adica?
- Nici unul.
***
- Cat e ceasul?
- 1 jumate.
- Acum e randul tau.
- Cat e ceasul?
- 1 jumate.

***
- Hai sa nu ne mai intoarcem, sa nu ma mai intorci, sa nu mai intoarcem nimic, ma dor mainile si cred ca pe tine incepe sa te doara capul. Te-am rugat odata sa-mi povestesti ceva si sa nu imi mai spui povesti. Vreau intrebari. Comprimate, compensate, complicate.
- Vrei?
- Da.

***
- Eu nu pot sa ma opresc din mers.
- Nici soldatii .
- Eu nu vreau sa ma opresc din mers.
- Nici soldatii.

***
- Noapte buna.
- Cat e ceasul?

A tm o sfera.

2009-04-21T11:41:00.000-07:00

- La inceput mergi .
- Atat?
- Da.
- Mergi mult?
- Depinde. Mergi pana iti dai seama ca niciodata nu mergi singur, ca mereu merg altii pe langa tine, ca mereu mergi dinspre cineva, inspre cineva si in cel mai bun caz cu cineva. Dar nici atunci nu te opresti. Mai mergi.
- Nu obosesti?
- Nu cred , nu stiu pe nimeni care sa fi obosit mergand . Nu daca mergi repede, cel putin.
- Unde te grabesti?
- Nu te grabesti, doar mergi suficient de repede incat sa ajungi undeva.
- Tu unde ai ajuns?
- O puscarie, un teatru sau o bucatarie, nu-mi dau seama . Aducea destul de mult si cu o statie de autobuz. Stiu ca era tare cald si atat de multa lumina si am stat ceva timp respirand cu cineva.
- Si despre ce vorbeati?
- Nu mai vorbeam , era atat de multa energie ca era galagie deja.
- Nici nu v-ati salutat?
- Ne salutasem din gara.
- Ati mers cu trenul?
- Altfel nu cred ca am fi mers vreodata impreuna.

- E cald afara, nu? E frumos.
- Hai sa mergem.

- De cate ori ai invatat sa mergi?
- De trei. Prima oara mergeam din instinct si putin in spirala , a doua oara mergeam cu mainile sus.
- A treia?
- Mergeam simplu. Si clar.

viacbdhd auaorroo bamaarn epigia slnoal cisd cati. ( 8 )

Cum e cercul?

za(ha)r 4 .

2009-03-26T08:12:00.000-07:00

- Te trezesti cu o cafea. E verde si ti se face foame. Mi s-a facut foame. De cand nu ne mai vedem?
...
- Te trezesti cu o cafea. E rosie si ai intarziat. Am intarziat. De cand nu ne mai auzim?
...
- Te trezesti cu o cafea. E galbena si ti se face cald. Mi s-a facut cald. De cand?
...
***
- Nu m-a deranjat niciodata ca te trezesti in fiecare dimineata langa alta cafea. Nu ne mai vedem.
- Niciodata?
- In general.
- De ce?
- Oamenii normali se trezesc cu o cafea neagra.
- Mai putin orbii .
- Esti orb?
- Nu.
***
- Te trezesti cu o cafea. E neagra si totul iti merge foarte bine.
- Sigur?
- Da, de maine nici nu o sa te mai trezesti,desi stii ca langa tine e o cafea. Si ca e neagra si ca totul ti-ar merge foarte bine .
- Orbesc?
- Putin.

S-/Cl ar putea.

2009-03-26T07:39:00.000-07:00

EARTH HOUR 28 MARTIE 2009 , ora 20.30 .
stinge lumina!
stinge lumina!
stinge lumina!
stinge lumina!
stinge lumina!
stinge lumina!
Multumesc.

Pentru mai multe detalii mergeti aici.

creioane.

2009-03-04T11:03:00.000-08:00

- Am de o saptamana acelasi cosmar. Suntem la masa si cred ca e dimineata, dau din picior si se aud tocuri pe podea. Cade o cana. Iti cade tie cana, iti cade mana , iti cade tot bratul, iti cade pieptul, iti cad ochii , cazi . Mai cade o cana.
- Cazi si tu?
- Nu , ma aplec si adun cioburile. Se innoreaza si incepe sa miroasa a gutui si toata podeaua se umple de mucegai . Ma tai intr-un deget de-al tau si-mi curge sange peste tot mucegaiul.
...
- Mucegai in soare si degetele tale raspandite prin bucatarie, eu ma asez la masa si incerc sa lipesc canile. Lipesc o cana. M-am taiat la deget intr-un deget de-al tau si acum sangerez in cana.
- Visezi mereu asa?
- Asa cum?
- Repetitiv.
- Aaa , da.

***

- A luat-o la fuga si abia atunci mi-am dat seama cine era. A inceput sa rada si alerga si radea din ce in ce mai tare si parca din cauza rasului ramanea pe loc. Si am incercat sa o strig si mi-am dat seama ca am uitat cum o cheama si am luat-o la fuga dupa ea si am inceput sa rad la fel de tare . Nu puteam sa ma opresc. Ea s-a oprit si a urcat intr-o masina rosie.
- Visezi mereu asa?
- Asa cum?
- Repetitiv.
- Aaa, nu.

***

- Si am intrebat de ce dracu nu pleaca atunci si s-a intors cu spatele si a plecat. Si s-a intors sa ma intrebe de ce dracu nu plec si m-am intors cu spatele si am plecat. Si l-am intrebat inainte de ce dracu nu pleaca si s-a intors cu spatele si a plecat.
- Visezi mereu atat de repetitiv?
- Nu am visat.

***

- Si am intrebat de ce dracu nu pleaca atunci si s-a intors cu spatele si a plecat. Si s-a intors sa ma intrebe de ce dracu nu plec si m-am intors cu spatele si am plecat. Si l-am intrebat inainte de ce dracu nu pleaca si s-a intors cu spatele si a plecat.
- Visezi mereu atat de repetitiv?
- Nu am visat.

***

- Si am intrebat de ce dracu nu pleaca atunci si s-a intors cu spatele si a plecat. Si s-a intors sa ma intrebe de ce dracu nu plec si m-am intors cu spatele si am plecat. Si l-am intrebat inainte de ce dracu nu pleaca si s-a intors cu spatele si a plecat.
- Visezi mereu atat de repetitiv?
- Nu am visat.

caine.

2009-02-20T13:34:00.000-08:00

-Ai ajuns sa-ti dormi noptile numarand pe degete. Ziua ocolesti mult si te plimbi de pe un trotuar pe altul. Te-agati de ce poti sa pastrezi cat mai mult albul . Pe strada asta sa stii ca sunt doar noroaie. Nu stiu unde ti-ai gasit strada asta, miroase-a tren mereu si e mult praf.
...
- Or sa te dea afara si de pe strada asta. Chiar daca ti-au promis.

(tomo)grafie

2009-02-18T09:21:00.000-08:00

- Nu credeam ca o sa mai vorbesc cu tine.

- Stiu.

***

- I-a spus ca pe orasul lui prapadit il dor trotuarele de cand a plecat.

- Si ea?

- Si pe ea o dureau trotuarele , ii intorceau capul pe dos, mintea pe dos, creierul pe dos.

- Nu il credea?

- Ba da. In orasul lui ramasesera trotuare de cand plecase ea.

- De ce a plecat?

- Era prea multa lumina.

***

- Voiam sa-mi desenezi o harta.
- Pana unde?
- Pana unde stii.

***

- Ea a vrut sa-i spuna ca nu ii pasa de orase si de trotuare, ei ii pasa de talpi, de maini, de ochi , de fete .
- N-ar fi inteles.
- Nici nu voia sa inteleaga. I-ar mai fi spus cum i-a calcat in picioare trotuarele, cum i-a intors capul pe dos, mintea pe dos, creierul pe dos.
- De ce nu i-a spus?
- Era fericita.

***

- Nu ai stiut niciodata nimic.
- Tu ai stiut?
- Da.
- Mai stii?
- Nu.

***

- El a ramas cu orase cazute la pat, lovite de boala, cu un trotuar , cu friguri .
- Si ea?
- Cu fotofobia.

(su)venire

2009-02-11T09:46:00.000-08:00

- Alo? Buna.
- Ce s-a intamplat?
- Nimic, voiam sa-ti zic ca eu plec.
- Acum?
- Da.
- Bine. Vezi cand te intorci.
- Mda.

***
- Alo? Buna , scuze, voiam sa-ti zic ca eu plec.
- Atunci plec si eu. Ne intalnim?
- Nu e nevoie.

***
- Alo?
- Da?
- Eu o sa plec si voiam sa-ti zic, sper ca nu te-am deranjat. N-as fi putut sa plec fara sa-ti zic . Stiu ca nu am mai vorbit mult in ultimul timp, de fapt, stiu ca nu am mai vorbit deloc , dar trebuia sa-ti spun. Pana la urma e in mare parte din cauza ta. Adica datorita tie, scuze.Aaa . Da , cred ca ar trebui sa-ti multumesc , daca nu ai fi fost tu , nu cred ca as fi plecat vreodata , nu stiu daca e neaparat bine sa pleci , oricum nici sa ramai nu e intotdeauna bine . Asa, te-am sunat sa-ti zic. Si cam atat.
...
- Mai esti?
- Da.
- Te-am deranjat?
- Da.

***

" Am plecat."

***

Abonatul Vodafone nu poate fi contactat. Va rugam reveniti.

***

Hey. Stiu ca a fost ft ciudata
ultima noastra discutie, chiar
nu ma asteptam sa suni. Sau sa
pleci. T rog raspunde la tel.Si
voiam sa stii ca t*text lipsa*
*text lipsa**text lipsa* *

***

... dupa semnalul sonor .

- Stii ca n-am mai lasat mesaje la vreo casuta vocala pana acum? Dar cum nu imi raspunzi la telefon si cum nu vrei sa vorbesti cu nimeni. Te cauta toti ca nebunii, chiar nu pot sa le zic unde esti ? M-am plictisit deja, pe bune. Au facut si reguli si toata lumea face tot ce poate sa triseze. Hai vino inapoi ca nu e amuzant fara tine . Sau daca nu vrei, pot sa plec si eu? Cred ca ar innebuni de tot cu totii cand o sa plece singura persoana care stie unde pleaca toata lumea. Suna-ma.

***

NETWORK UNAVAILABLE.

suc(uri).

2009-02-07T05:05:00.000-08:00

- Buna seara. Revin in cateva minute.
...

***

- Oricum nu mi-am dat seama cand am inceput sa vorbesc sau macar cand ne-am oprit din ras. Nu stiam unde esti, nu stiu unde esti. Adormi mereu in miros de parfum, nu lasi niciodata urme, bilete. De ce nu zici niciodata unde esti?
- Pentru ca nu sunt nicaieri. Ne vedem joi.
- La 5.

***
- V-ati hotarat?
- Nu.

***

- Nu intelegi. Era bine, putin cam frig si foarte tarziu, dar era bine si nu era nevoie de nimic altceva. Si apoi n-am mai pierdut trenuri, n-am mai uitat chei, ne-am trezit la timp, ne-am culcat devreme, ne-am cumparat bilet, am mancat la timp.
- Nu am chef.

***
- Va pot servi cu ceva?
- Nu.

sfert.

2009-01-24T11:51:00.000-08:00

- Ii sclipeau ochii desi ii spusese deja povestea asta. Si ii tremurau zambetele din cand in cand si lui. Ea-si apleca ochii, isi apleca mainile, isi apleca barbia, sa asculte. El vorbea pentru amandoi. I se agata de voce, se inclesta de notele mai joase , dar il pierdea mereu , de fiecare data cand ridica tonul. Ea tacea doar pentru ea.
- I-a spus ?
- Nu i-a spus nimic. Nu voia trandafiri rosii.

***

- Du-te.
- Mai stau.
- O sa pierzi trenul.
- Mai am timp.

***

- L-a ocolit. Il ocolea de fiecare data cand il vedea si ii spunea mereu de ce nu vrea sa-i spuna nimic. Vorbea de oameni si de masini , de colegi si de emailuri, vorbea atat de mult pentru ca nu voia sa-i spuna nimic.
- Au dansat?
- Nu, acum trandafirii rosii se gasesc peste tot.

***
- Du-te.
- Mai stau.
- Iti pierzi timpul.
- Mai am trenuri.

***
- Pana la urma am urcat in tren. Nu mi-a zis nimic, nu mi-a mai zis nimic. Si eu ii tot uit ba timbrul vocal, ba varfurile degetelor. Si parca nu-mi amintesc nici de unde mi-a venit ideea asta cu trandafirii. De ce ea se apleca mereu sa asculte si el stia ca nu o sa i se zica nimic , de ce eram in gara .
- In ce gara erai?
- Nu-mi amintesc. Venisem cu un tren, care ajunsese la timp.

***
- Ma grabesc.
...

s(t)are.

2009-01-09T09:58:00.000-08:00

- Si eu vedeam doar picioarele. Doar picioarele. Doua perechi de pantofi cu toc si o pereche de pantofi barbatesti. Unul dintre tocuri statea infipt in asfalt si pantofii barbatesti erau plini de noroi. Erau atat de inalti toti, vedeam doar picioarele, oricat m-as fi ridicat pe varfuri vedeam doar picioarele, oricat as fi inchis ochii vedeam doar picioarele, oricat i-as fi rugat sa plece, le ramaneau in urma picioarele.
- Si ce ai facut?
- Nimic.

***
- Se uita la noi si nu spunea nimic. Se uita la noi atat de innegrit de parca nu am fi existat. Si parca o durea din ce in ce mai mult, si apoi a inceput sa ma doara si pe mine. Pielea imi rodea carnea, noroiul imi rodea pantofii , ochii aia negrii imi rodeau ochii . Ii rodeam ochii. Si ea tot nu spunea nimic. Pana cand a inchis ochii si a inceput sa tipe.
- Si ce ai facut?
- Nimic.

***
- De cand ?
- 5 zile.

***
- M-am aplecat si s-a aplecat totul . Eram la fel , doar invers. Si toata lumea vorbea. Si stateam toti cu picioarele pe podea, doar ca podeaua era invers. Cautam un creion , voiam sa-ti scriu un bilet, dar pe podea ramasese doar o pereche de pantofi . I-am sters de noroi inainte sa ma ridic.
- Ce voiai sa-mi scrii?
- Nimic.

***
- De cand?
- 10 zile.

***
- Buna ziua. Ce ati putea sa-mi recomandati pentru insomnii?
- Nimic.

Fizic.

2008-12-17T12:05:00.001-08:00

- De atunci nu am mai inteles nimic.

- Era atat de clar. Si atat de multa lumina. Am inceput sa rad involuntar , tremuram si mi-am dat seama ca nu o sa ma opresc niciodata. Ca nu o sa mai fie vreodata altceva in afara de lumina, de hohotele mele aritmice si de rictus grotesc. Cred ca atunci a inceput sa te doara.

- De la lumina. De la lumina se invartea viata atat de repede. Am vazut ca toate partile erau identice , auzeam cum se aplatizeaza colturile , cum se lipesc capetele intre ele , cum se facea totul nimic. Mi s-a intrors stomacul pe dos atunci cand am mirosit viata intoarsa pe dos.

- Crini si trandafiri galbeni , patrunjel si cafea ranceda, mucegai si coji de portocale, vopsele ieftine si aracet erau atat de multe mirosuri incat am inceput sa le vad. Si a ramas atat de goala lumina.

- Eu vedeam deja mirosurile. Ma deranjeau sunetele . Erau colorate atat de strident si erau mereu ordonate intr-o simetrie perfecta.

***

- Alo?

- Da?

- Voiam sa-ti spun ca nu ne mai putem vedea.

...

- Alo?

...

***

- Alo? Sunt eu. Stiu ca nu trebuia sa te sun . Voiam sa-ti explic. As vrea sa te mai vad.

- Si atunci?

- Nu pot.

...

- Am orbit.

- Si tu?

Da.

2008-12-12T11:30:00.000-08:00

- Taci pentru 3 minute. Te rog. Taci? Bine, multumesc. In primul rand nu-mi spune niciodata pe nume. Eu nu o sa-ti spun. De vorbit o sa vorbim, da. De tot, de toate , de toti si de nimic. O sa vorbim mult, dar sa nu-mi spui niciodata pe nume. Si sa nu ma alinti. Sa nu-mi spui in niciun fel si nu o sa-ti spun nici eu tie. O sa stiu oricum cand vorbesti cu mine. Tu o sa incepi sa iti dai seama cu timpul. Fara nume, da? Da?
...

- Si nu-mi spune multumesc. Nici macar de politete. Nu spune multumesc. O sa incerc sa nu-ti dau niciodata motive sa-mi multumesti.
...

- Inca doua minute . Nu ajunge niciodata la timp. Intarzie, intarzie de fiecare data cam jumatate de ora, dar niciodata fix aceeasi perioada de timp. Sa nu ajungi niciodata la fix. Si niciodata peste mai mult de jumatate de ora.
- A...
- Si sa nu taci niciodata dupa ce vorbesti si cu atat mai putin sa vorbesti dupa vreo tacere. Alege. Te las sa alegi. Ori taci , ori vorbesti. Acum taci , te rog. Si nu ma ruga niciodata decat daca nu e din politete. Imi plac politeturile la fel de mult ca tacerile dintre cuvinte.
...
...
- Mademoiselle, desole je parle pas roumain.
- Mai bine.

Multumesc.

2008-12-04T11:05:00.000-08:00

- Cheia de la 202 ,va rog.
- Poftim .

***

- Alo, receptia.
- Buna ziua. Camera 202. Nu mai este apa calda. Adica este, dar nu este chiar calda si in plus e murdara . E atat de murdara. Cada se umple de apa murdara, chiuveta se umple de apa murdara, imi umplu mainile cu apa murdara , imi spal hainele cu apa murdara. Puteti trimite pe cineva ?
- O sa urce imediat cineva. La revedere.
....

- Alo, receptia.
- Voiam doar sa ... Camera 202. Si oglinda e murdara. Par atat de murdara. .... Alo?

***

- Buna , intra , intra. Imi pare rau , nu te asteptam as fi aranjat putin, ti-as fi gatit ceva. Dar nu gatesc. Nu: nu te asteptam, as fi facut putin curat , ti-as fi comandat ceva. Dar mancarea de aici e atat de sarata. Cand mananci painea iti raman degetele sarate si ti se albesc dintii de la sare. Ti-as fi sarat ceva daca stiam . Uite, apa , am niste apa. E doar putin sarata . Vrei apa?
- Eu am venit pentru apa. Pentru apa calda. M-au trimis .

***

- Buna ziua. Momentan nu suntem acasa, lasati un mesaj si va sunam cand ne intoarcem .
- A. . .

***

- Tot aici stai ?
- O sa ma mut. Nu am gasit inca nimic . Am cautat , am dat anunturi . Am gasit un loc mic, dar avea ferestre prea mari si vecinii de deasupra aveau 2 pisici. Am mai gasit un loc. O sa mai caut.
- Ai nevoie de bani? E frig aici.
- Nu, nu oricum o sa plec in curand.
- De cand stai aici?
- Cateva luni. Adica doua. Sau nu , nu trei.
- Trei?
- Poate putin mai mult. Poate. Maxim un an.

***

- Vorbeste mai tare, nu te aud!
- Voiam sa-ti zic ca diminetile astea ma omoara.
- Da, ai dreptate, apa e chiar murdara.
- Ma omoara. Si de fiecare data cand faci dus si nu ma auzi , as vrea sa te omoare si pe tine.
- Poftim?
- De ce nu ne-am cunoscut niciodata?
- Nu, chiar nu cred ca acum e mai murdara ca niciodata.
- Cred ca maine plec.
- Saptamana trecuta era mai murdara. Saptamana trecuta era si oglinda murdara.

***

- Alo, receptia?
- Camera 202?
- Voiam doar sa va rog sa trimiteti pe cineva . Apa calda ... Oglinda sunt sarate.
....
- Alo?

***

- De cand stai aici?
- M-am nascut in camera 202 .

***

- Alo?
....

***

- De ce pleci?
- M-am nascut in camera 202 si am gresit camera.

ce

2008-11-21T10:02:00.000-08:00

E-o oboseala in aer .
Suntem atat de obositi , incat ne numaram pe degete degetele.
Ne obosesc degetele de la atata numarat, obosim si noi, obosesc si trenurile in gara. Numaram si trenuri, si degete si ne numaram si pe noi in gara.

Nume fictive ne scriu povesti in pagini portocalii si virtuale. Noi ne declaram obositi, si numaram povestile din spatele numelor, numele din povesti . Paginile sunt deja numerotate.

Am obosit si nici macar nu ne invartim noi, se invarte pamantul.
Si noi invartim pamant intre degete, in timp ce ne numaram intre noi pe degete , portocalii si virtuale.

Povesti.

Come get known.

2008-11-01T13:02:00.001-07:00

Ce vrei de la mine? S-a intunecat, e frig, ti-e foame, nu-mi plac usile inchise.
Tranteste usi, tranteste pahare, trantese carti peste carti de joc, carti de joc peste carti de rugaciuni. De ce tranteste atata?

Ne aplecam peste balustrada . Alegem mereu. Corect sau nu, alegem mereu, ce sa mancam, ce sa respiram, ce sa visam, ce sa vrem. Iti dai seama ca viata noastra e lipita cu alegeri? Ne aplecam peste balustrada, spuneti-ne ca ne traim viata fara balustrada.

Esti sigur ca vrei ceva? Ma tot gandesc la ce ora se intuneca, la ce ora se deschid usile inchise. Inchide-te la camasa, inchide-ti telefonul, inchide gura cand mananc, inchide gura de tot, inchide putin la culoare cerul sa se intunece mai repede.

Ti-e foame , nu-i asa? Hai sa mergem acasa sa ne tranteasca toata lumea cuvinte peste jocuri, jocuri peste rugaciuni.

Ne jucam de-a nebunii sau se joaca nebunii cu noi? Taie ce-a mai ramas din zi sa plecam mai repede, sa fie intuneric , sa nu mai vedem ca stam dupa usi inchise. Termina mai repede ce ai spus, termina mai repede cu trantitul , cand e intuneric nu mai sunt nici jocuri nici nebuni.

Deschide usa. Taie-o de aici si termin-o cu mine. Inchide usa.

Massacrer le decor.

2008-10-19T11:29:00.000-07:00

Spune-mi povesti.

Spune-mi ca ti-e foame dupa ce mananci , ca adormi cand te trezesti, ca spui adevarul mereu. Zi-mi povesti si lasa-ma sa dorm. Sa fac povesti pe care sa nu ti le spun niciodata.

Degeaba ne imaginam decoruri si personaje , e mult prea greu sa renuntam la personajele noastre. La ticuri bine gandite, la costume vechi si la coregrafii. La coregrafii nu as renunta niciodata. Dar tu spune-mi o poveste, cu un inceput banal , cu un sfarsit banal , o poveste banala.
Spune-o ca si cum ai fi pe scena. Sau ca si cum ai spune-o cuiva . Oricui, numai mie nu. Repeta inainte , repeta si in fata oglinzii, repeta in metrou, repeta in somn. Poti sa o spui ca si cum ti-ai spune-o tie.

Spune-mi o poveste pe care sa nu o uit niciodata si apoi, intr-o dimineata, hotaraste-te sa nu imi mai spui nimic.

Niciodata.

The chickens crowed and I knew you're home.

2008-10-07T07:25:00.000-07:00

Stiai ca imi place ori sa tipi ori sa nu vorbesti deloc. Ca vreau haute couture sau clishé. Ca te cunosc sau ca nu ma cunosti.
Ca nu o sa fiu niciodata atenta mai mult de 5 minute , ca ma plictisesc literele , ca ma intorc mereu, inevitabil, spre imaginile contrastante . Stiai. Ti-am spus si ca nu ascult decat primele 3 cuvinte pe care le zici si ca o nu o sa reusesti sa-mi numeri cuvintele. Ca mai bine merg singura decat intr-un grup inestetic. Ca nu merg niciodata singura. Ti-am spus , am repetat, am vorbit mult.

Te uiti in ochii mei sau te intorci cu spatele. Alergi sau stai jos. Ne uitam pe geam la explozii sau stam cu ochii inchisi.

Nu ma intereseaza ca extremele se intalnesc in centru.

Imi place camasa ta de noapte.

2008-09-29T06:09:00.000-07:00

Ne rezumam la melodia care se aude pe fundal. La imagini , la cadre. Ne place cel mai mult cand facem totul pentru melodii. Iti versi cafeaua, imi vars nervii pe tine. Doar ca sa ascultam notele alea latino-americane , care-au facut faimoasa o fetita de 13 ani, care canta intr-o cafenea greceascea. Nici macar nu va place Lhasa.

Ne uitam unul la altul, radem, ne intrerupem, ca sa auzim "Dupree's Paradise" . Mai vrei. Iti aduci aminte de ceeva. Nu, nu vreau "Jackie Cane" . Imi aduc aminte de ceva. Emily Loizeau. Mai vreau, tu nici nu ai auzit de ea. Pleci, plecam , pleaca toata lumea. "Rukrym". Ne certam pentru "Do you remember the first time". Tu ai fi vrut "Happy endings".

Pauza. In miscare, in vorbire, in simturi. Gol.

"Have a cigar" ca sa o luam de la capat. De cate ori crezi ca putem sa incepem din nou? "Curtains closed". Pe cate coridoare trebuie sa-ti gasesti amintirile expuse?

Cand esti singur auzi muzica romaneasca. Dimineata Andries. Seara nu esti atent.
Cand taci nu auzi nimic. Nu aud nimic. Nu se aude nimic.

Ma cheama Miruna si nu aud nimic.

You're so perceptive and I wonder how you knew.

2008-09-19T11:05:00.000-07:00

La ce te gandesti?
Nu te intrebi, nu-ti pui probleme? M-am plictisit sa ne petrecem timpul pe loc si apoi sa rupem bucati ca sa-l facem sa treaca. E prea multa violenta in miscare, in schimbare si in replici. Se pierde prea mult din miros .

Am uitat jocul ala scabros , cu care ne torturam aritmici si din cauza caruia nu ne mai opream din ras. Am uitat accentele in gropi in nisip, am uitat politeturile in gropi in noroi. Am uitat ca nu ne placea sa uitam, am uitat ca nu credeam in asta, doar din cauza plictiselii. Adrenalina nu e indeajuns de adrenalina. Viteza nu mai pare dinamica. Cafeaua nu mai trezeste.

Miroase a paine . Rupem o bucata. Rupem o bucata si din timp.

La ce te gandesti? Unde te duci? La cine te uiti? Intr-o zi, toti oamenii de care ne-am saturat, toti de care am reusit sa scapam, ei toti o sa incerce sa ne arate cum ar trebui sa arate lumea. O sa ne arate ceea ce cred ei ca e adrenalina, viteza. O sa ne faca o asa-zisa cafea.

Cand o sa ii vezi , o sa stiu . La ce te gandesti, la cine te uiti.

O sa va mancati toti intre voi, o sa va vindeti bucata cu bucata , o sa muscati noroaiele.

La cine o sa te mai uiti atunci?

Horse porno lit by the moon.

2008-09-12T02:24:00.000-07:00

"Public des cabarets, méfie-toi de l'orchestre". [ boris vian]

Ai crescut intr-o anumita lumina, te-ai hranit din piele expusa si ai adormit in miros de mosc si de sampanie ieftina. Ai asteptari, ti-ai creat anumite asteptari , pentru ca esti produsul singurei vieti pe care o cunoastem.

Pana acum nu ai bagat de seama niciodata muzica. Nu ti-ai dat seama ca o mana de oameni sta rupta de vulgaritatea aerului tau, ca ramane indiferenta la catifeaua rupta de pe piei . Ca nici macar nu beau sampanie. E tarziu acum si ai ramas doar tu si ei. Nici nu te baga in seama. Tu incerci sa te gandesti , dar nu poti sa treci de sunetul stramb al pianului pe care l-ai vazut pentru prima oara.

Se apropie de tine si te intreaba cum te cheama. Esti atat de atenta la pianul ala incat probabil nu-ti dai numele adevarat. Vorbeste mult cu tine si are vocea calda si un ton ciudat. Cuvintele curg, e alta muzica, e alta limba , care se confunda cu pianul . Si acum mai e si un saxofon, o trompeta si cate o tamburina in loc de inimi. Vorbeste intruna si tot auzi alte instrumente si vezi doar pianul. Te intreaba daca crezi si tu ca Kierkegaard , il repezi ii zici ca da , il rogi sa taca, il intrebi daca poti sa-i zici Sam, Tom, Bob sau alt nume monosilabic . Incerci sa nu-l mai auzi si dansati pe melodia aia care iti spune sa-ti dai bluza jos. De unde stie Sam asta de Kierkegaard?

A doua zi dimineata esti cu 20 de ani mai batrana. La propriu. Traiesti cu el prin Knokke , ai cativa copii, Ana, Tar si alti doi , care au tot nume monosilabice. Nu prea stii cum cheama pe nimeni din jur, ei nu prea stiu cum te cheama pe tine si nu se mai aude pic de muzica. Ti-ai indeplinit toate visurile si nici macar nu-ti dai seama cand. Sunteti toti atat de fericiti incat nu aveti ce face. Stai cu Tom in bucatarie si va uitati la ceas. Sunteti atat de fericiti incat nu mai trece timpul. Singurul lucru care-l stii despre el e ca dansa pe melodia aia cu camasa. Si ca vorbea de Kierk ..a .aaaa .

Incep sa tipi ca tu nu crezi in ala de care vorbea el. El nu-si aminteste , tu tipi si mai tare , au trecut 20 de ani pana si tu ai uitat numele aluia si tu doar asta ai avut de tinut minte. Ii spui ca-l iubesti dar ca tu nu crezi ca mai depinde nimic de punctul de vedere. Ii spui ca nu stii cine e , si ca tu nu mai ai punct de vedere. Ii spui ca te duci la culcare, si ca nu mai vezi.

A doua zi dimineata, auzi pianul. Sau saxofonul. Sau, in cel mai rau caz, iti dai seama ca visai si auzi tocurile din cabaretul tau de viata.

I know i'm lewd and way overdued.

All these people

2008-09-09T03:40:00.000-07:00

they're drinking lover's spit.

Cand ai de gand sa te intorci si sa vezi ca stam toti in spatele tau? Nu vrei sa vezi ? Esti imposibil si e imposibil sa fii orb. Stam in spatele tau. Stam langa tine.
Nu ma gandesc la naivitate, inutilitate; nu numar pacate, din pacate. E mult mai comod sa stii si sa nu crezi, sa ai pareri decat sa ti le formezi . Nu ne adora nimeni, stai linistit, sunt doar prea stanjeniti ca sa fie sinceri. Nu ne uraste nimeni , desi suntem atat de sinceri incat ii stanjenim.

In jurul tau sunt oameni.

In jurul nostru sunt oameni. Declaratiile de superficialitate ne fac sa parem puternici. Nu declansam reactii, emotii, sentimente. Generam frica si stanjeneala. In jurul nostru, se simt obligati sa ne iubeasca, sa ne urasca, in jurul nostru se cere sa fim hraniti cu intensitate inumana.

Toata lumea sta in spatele tau.

Suntem aproape. Ti s-a inmanat premiul lama lui Occam. Hai, taie-o de-aici mai repede! Mi-e lene sa te vad. Cea mai simpla explicatie e intodeauna cea adevarata. Totul se repeta pentru ca traim inchisi in cate o camera fara tavan, podea si ferestre. Podeaua nu exista ca sa nu ne opreasca din cadere, tavanul nu exista ca sa vedem cand e zi si cand e noapte. Ferestrele ar fi fost mai mult decat bizare intr-o camera de genul.

Oameni multi se inghesuie sa stea in spatele tau. Intelegi ca e vorba despre o singura persoana. Oamenii multi se chinuie sa ne adore , fiecare in limba lui.

Suntem atat de superficiali incat ne place.

you know it's time to grow old and do some shit.

2008-07-23T10:34:00.000-07:00

YOU CHOSE NOT TO CHOOSE LIFE.

WE CHOOSE TO CHANGE YOUR CHOICE.

THURSDAY, the 24th JULY, 18:00 ,
in front of the ARCHITECTURE UNIVERSITY.

IT'S YOUR CHOICE.

Signing out,

THE ACTORS.

Life is entertainment. You may choose to repost this.

2008-06-25T12:38:00.000-07:00

NE VEDEM LA TOAMNA.

Leapsa : primele 8 ganduri.

1. ce incompetent era fbi-ul prin '33 - '34.

2. m-as plictisi daca mi-as face bagajele , daca as face cafea, daca as face curat, daca as face orice. mai bine stau.

3. m-am trezit prea devreme azi.

4. unde mi-e telefonul?

5. ce pofta am de cartofi prajiti cu mult ketchup , inghetata , caramle, alune in miere, masline, stafide, biscuiti de post , iaurt , porumb , limonada, portocale, afine , sirop de catina si salata de morcovi.

6. nu mi-e foame deloc.

7. cata lume o fi treaza ?

8. johnny depp o sa ia oscarul pentru johnnie dillinger.

O dau mai departe tuturor din blogrollul meu, din blogrollul prietenilor mei, din blogrollul prietenilor prietenilor mei. Se intelege. In special , o dau mai departe Andreei.

Brain damage.

2008-06-25T12:24:00.000-07:00

Remembering games and daisy chains and laughs.

Nu e vorba despre senzatii, recenzii sau glume . Doar ca asta deriva din importanta pe care ne-o atribuim. E prea gandit totul pentru dupa-amiezi de vara, e prea in graba pentru calatorii cu trenul, e prea ezitant pentru nisip si apa sarata, e mult prea demodat pentru Paris.

E un rol pe care il jucam din ce in ce mai fals. Avem roluri, intr-o piesa nescrisa inca. Fiecare joaca pentru a iesi in evidenta , iar scriitorii nici macar nu mai exista. Vorbim cu scaune goale, radem cu scaune goale, nu ne asezam pe scaune goale.

Nu ai avea de ce sa intelegi pentru ca tu ai devenit senzatia, recenzia si gluma. Si acum chiar nu e vorba despre tine. Nu ne mai definim prin contratimp si prin sincronuri proaste, nici prin luni de primavara trecute . Nu cred ca ne mai definim. Ar trebui sa te sperii.

Arde asfaltul, arde pamantul, arde iarba, arde nisipul , arde apa, arde piatra cubica.
Arde drumul. Hai sa plecam si sa ne gandim ca nu existam. Si ca nimeni nu s-a deranjat sa ne spuna, ca suntem ca scriitorii. Pe scaune goale.

Cred ca nu existam.

The lunatic is in my head.

Do it for the monsters under your bed .

2008-06-13T06:56:00.000-07:00

we won't stop until somebody calls the cops

Nu e de parca exista ceva ce am mai putea spune. Oricum nu intelegem ce se intampla, nu constientizam dezastrul, tragedia, drama. Ne prefacem tristi si zambim tamp pentru ca altceva nu stim sa facem. Suntem firi prea complexe. Aflam prin telefon ca totul se schimba, se transforma si devine cantitate neglijabila si dam vina pe varsta. De fapt, noi nu mai crestem.

E clar. Nu trebuie sa spunem nimic. Ne prefacem ca nu se intampla nimic, ne prefacem ca nu vine ploaia, ca bate vantul si ne credem noi pe noi. Nu e nici naivitate, nici ipocrizie si nici bovarism cliseizat. E doar mai usor si mult mai estetic.

Da, suntem atat de superficiali doar pentru ca ne plictisim prea repede si esenta se intelege in timp. Iar pe noi trecerea timpului ne lasa reci.

Unii pleaca , dar nu dramatizam , pentru ca neglijam despartirea. Unii au ramas departe, iar noi ne uitam in gol si ne spunem ca nu a contat niciodata apropierea.
In realitate , ne e frica de schimbare si ne-am pierde noptile nedormind . Cand o sa constientizam , o sa fie toamna si o sa o luam iar de la capat. Ne pierdem verile degeaba pentru ca nu constientizam nimic.

Niciodata.

Si mai sunt persoane mereu aici si acum. Si sunt atat de putine incat nu nu constientizam mereu ca acum si aici sunt singurele lucruri care mai conteaza.

and even then we'll start again and just pretend that nothing ever happened .
[ Pour mon amie qui part. Pour mon amie qui est toujours la . Pour celui qui n'est plus la. ]
_____

Yes, that's how i say my good-byes.

His world is built round punctuality.

2008-06-10T11:37:00.000-07:00

And he's oh so healthy in his body and his mind.

He's a well respected man.

Tarek a dix-sept ans.

Tarek a diez-y-siete anos.

Tarek is seventeen.

La multi ani.

[ The Kinks- well respected man ]

No-Nothings knows No-Nothing about No-history

2008-06-10T11:25:00.000-07:00

Nu am avut un trecut. Nu am avut decat negative, diapozitive , filme nedevelopate, fotografii amatorare si turisti fotografii. Suntem atractii.

Traim in izolare. Fata de sine. Iar noaptea visam despre altii, visuri avem cu alti altii, niste noi schimbati , ragusiti, machiati, adulati si atat de inexistenti.
Dar ne cunoastem. intre noi. Peretii sunt albi, copacii sunt din ce in ce mai putini, cerul se schimba la fel de des ca noi si il invidiem mereu pe cel ce sta in fata noastra, undeva in dreapta. Cunoastem toate dedesubturile realitatii in care ne izolam . Gunoaie, nisipuri, griuri, pateluri, orice altceva ce ne este la indemana.

Vreau rezultatul, fara proces. Nu stim de ce ar trebui sa stim . Ne pierdem in timp, ne pierde timpul. Pierderea si timpul se resping. le respingem. Ne respingem.

Timpul se pierde pe sine. noi ne grabim ca sa ajungem in punctul in care o sa ne oprim.

Si nici atunci nu o sa avem trecut. Suntem atractiile nevizitate.

There's no doorbell.

2008-06-09T01:04:00.000-07:00

Know her?

No.

E imposibil sa pierzi ceea ce ai pierdut deja, ceea ce nu ai, ceea ce ai. E mirosul ala de carne impregnat in orice care nu se pierde . Ramane mirosul, ramane carnea, ramane esecul.

Nu e vorba de calitatea actelor noastre, nici de cantitate, ci de intensitate. Mereu e mai putin decat prea mult, si cum noi ne propunem mereu prea mult , ni se schimba radical planurile. Prea putin pentru exces, prea putin pentru viteza, prea putin pentru o doza de adrenalina. Prea putini pentru noi. Fiecare actiune presupune o reactiune , fiecare reactiune este efect. Necalculat. Calculat gresit. Surprinzator de banal.

Nu pierdem niciodata. Noi. Doar apreciem incorect distantele . Calibrul. Focalizarea. Am inceput, dar am calculat gresit. Iar cand iti dai seama de lipsa, inceputul ramane inceput cu un final calculat si categoric. Prost. Iar finalul este mereu acelasi. Trebuie sa moara cineva. Trebuie sa omori pe cineva. Dar nimeni nu pierde.

Am fi pierdut daca nu am fi calculat gresit: Am fi ramas cu inceputuri si ne-am fi inecat in continuari.

Iar oamenii care nu pierd nu sunt buni inotatori.

I don't give a shit about sleeping.

[ 1. you should watch Leon again. ]

[ 2. sing Vaya con Dios - Johnny . Today's the birthday of my best friend's best male friend. Yeah, yeah, it's that guy you see on TV , in magazines and all that jazz. ]

Rainbows wept color over the streets.

2008-06-01T13:27:00.001-07:00

Anul trecut stiam toate numele de culori, nuante, pasteluri.

' Maybe someday we'll meet .

Lipstick i'd wear for one million years.'

[ 1 iunie. La multi ani. Nita.Copii. ]

Live in Reykjavik.

2008-06-01T12:49:00.000-07:00

Tii cu dintii de o chestie care nu iti apartine. E religia ta. Citesti legende si carti sfinte, crezi in ele, le visezi, le respiri. Crezi orbeste in ceva ce stii ca nu exista. Te afunzi in ritual. Te vezi martir, te vezi tanar, te vezi citind. Si stii: dintre doua lumi , cu doua vieti, alegi o a treia, iar acolo nu se traieste.
Dai tot ce ai , tot ce nu ai avut, pe nimic. Crezi si credinta ta ar umili-o pe Angelique a lui Zola. Nu e orbeste, nu e jertifre , nu e inutilitate. Dar eu cateodata nu inteleg. Sincopa . In gandire, in vorbire, in ras, in imnuri. Roaga-te.

Te inlocuiesc atat de des si atat de inutil. Poate asta e raspunsul metiatizatei probleme a bordurilor.
Sigur Ros - Vaka . mind blowing

Radem . Adormim in arta contemporana si avem vise, visuri, idealuri . Adormim in cantece, in filme, in carti si in autobuz..
Cat de greu ar fi sa recunosti ca nu intelegi?
Si dimineata, sa beam cafea dupa ce am dormit prin vieti.
Sigur ros- Vaka. Even more mind blowing.

Half of what I say .

2008-05-26T11:26:00.001-07:00

is meaningless.

Eu ma gandeam la cu totul altceva. Atat de diferit incat nici nu-mi mai tin mint ideea. O imprumut oarecum pe a ta. E mai ieftina, dar atat de ieftina incat e calda, deloc vulgara ci doar accesibila. E prea accesibila si deja au inteles toti despre ce e vorba. Mesajul nu e subliminal, ideea mea e putin mai indicata.

Avem nevoie doar de ceea ce nu avem. Nu avem niciodata nevoie de ceea ce ne este dat. Ne sta in fire, suntem ordinari si tu esti atat de lucid. Nu o sa fim niciodata impliniti, pentru ca atunci cand suntem un intreg nu mai avem nevoie. De nimic. Asa ca o sa avem nimicul sau o sa fim nimicuri demne de nimic, bune de nimic. Dar implinite. N-are niciun farmec.

Si ce se intampla daca avem nevoie de ceea ce avem? Sau mai rau, daca nu mai avem nevoie de ceva ce nu avem? Nu e asta haosul nostru? Micul nostru univers nesarcralizat in care ne pierdem fara idei , in care alergam spre reguli , spre lege, spre obligatie si interdictie , in care alergam de ceea ce fugim. In alt univers, desigur. Suntem nebuni. Sau traim in nebunie. Avem tot ceea ce ne dorim, dar axa se comporta ca un negativ. Totul e pe dos, iar in cazul nostru totul este dorinta. Iar axa pentru mine inseamna timp, pentru tine e spatiul si toti cei ce-l delimiteaza. Suntem dependenti.

Si unde si cand am inceput sa inlocuim ceva ce nu avem cu altceva ce nu avem? De ce alegem? De ce continuam acelasi drum cu toate ca stim ca am schimbat destinatia? Suntem atat de fascinati incat am luat-o pe un drum care duce in doua locuri. Sau trei. Sau patru. Sau, mai stii?

Cred ca trebuie sa-ti spun. Nu avem cum sa traim intre doua paralele, intre cele doua universuri de care ziceam pentru ca acolo sunt mereu altele si altele si altele. Paralele si universuri.

Mereu traim intre doua nimicuri pe care nu le avem.

i cannot.

[ The Beatles. cause remembering is giving up. ]

Idioteque.

2008-05-22T12:51:00.000-07:00

Nu, nu m-am plictisit.
Mai intai asta * aplauze, urale, blituri* si apoi asta .

Da, aici am ramas si eu cu gura cascata.

1. NU exista un curent emo.

2. NU poti cataloga o intreaga generatie ca apartinand unei categorii care NU exista.

3. NU poti scrie despre doua scurt-metraje ( 1 , 2 , ei au scris si despre al treilea, care nu este inca public ) total diferite , ce pornesc de la idei diferite, facute de echipe diferite, cu membrii diferiti ( ati prins ideea, nu? ) cam acelasi lucru.

4. Film = 2. Gen de artă constând din realizarea şi proiectarea pe un ecran cinematografic a unui film (1); creaţie cinematografică. – Din fr. film. , DEX '98.

Scurtmetraj - Film care nu depăşeşte 1000 m lungime sau 30 de minute durată. – Scurt + metraj (după fr. court-métrage). , DEX '98.

NU poti afirma ca o manifestare artistica se naste din singuratatea, alienarea, depresia sau ce s-a mai spus cauzata de faptul ca la tv se vorbeste de borduri, linoleum, vopsea sau orice altceva.

5. Proiectul I AM HERO promoveaza tineri cu initiativa, idei si interes pentru realizarea unui film ( cuvantul a fost definit la punctul 4 ), NU pentru salvarea de la sinucidere.

6. NU poti sa rezumi ideea din spatele uneie manifestari artistice , la "adolescentii sint din nou lasati singuri. Si atunci, cum sa nu se sinucida?" .

7. NU se sinucid toti adolescentii.Calmati-va.

Sinucidere-Acţiunea de a se sinucide şi rezultatul ei; suprimarea propriei vieţi. – V. sinucide. , DEX '98 .

Nu este o boala, este o actiune . Nu este transmisibila nici prin curenti , nici prin curenturi. Nimeni NU se sinucide ca sa fie la moda. Sinuciderea are ca rezultat direct moartea. Nimeni NU se sinucide ca sa atraga atentia.

8. NU a participat nimeni la I AM HERO ca sa nu se sinucida, nici ca sa "poata sa vorbeasca atunci cand televiziunile ii agreseaza" ( nu e citat exact, dar oricum cam acelasi stil, clar acelasi continut) .

9. Incercati sa fiti amuzanti cand ati spus "generatia care refuza sa zambeasca?"( datorita mediatizarii bordurii etc ) . Daca NU, nu mai folositi sintagma.

10. NU e frumos sa amesecati politica cu un caz de sinucidere. REAL.

11. NU e frumos sa amestecati politica cu arta. ( va mai amintiti ce era un film? )

12. NU exista curentul emo.

Ma intorc sa fiu singura si suparata , deprimata si alienata ca la televizor vad doar politica, si ca politicienii nu vorbesc despre mine, si pe borduri. Eram ironica.

In alta ordine de idei, felicitari primei echipe pentru " Cutia cu imagini" si felicitari , ma, pentru "Anthems" ( linkuri mai sus ) . Nu, de alta, dar noi stim ce voiam sa transmitem , ca ne-am straduit, ca ne-a facut placere.

Daca mai vrem vroedata sa vorbim, dam interviuri la Evenimentul Zilei. Ironica, iar.

Aberant.

da, sper sa fie singurul post de genul.

La multi ani C.N.B.G.C

Mussolini vs Stalin

2008-05-18T11:27:00.000-07:00

Mussolini was a-shavin', whistlin' Tarantella ,Stalin was keeping eye on barbeque.

Ne intelegem de minune.
Alearga cainii dupa noi sa le aruncam mancare, resturi, gunoaie si orice altceva. Alearga cainii dupa noi si ne tarasc numele prin noroaie. Mai multumim din cand in cand, noroiul e de sapte ori mai curat decat ei, ele, numele, viata, hainele lor.

Hai uite-te in camera si admira-te. Incercam sa scapam de cainii turbati care si-au ros singuri coada. Prea tarziu de dus la dresat. I-am duce la ecarisaj dar nu ne atingem de caini cu tricouri purtate doua trei zile la rand, cu glume proaste si pretentii inventate.

Daca nu mai avem idei , ramane doar corectatul. Mai opreste-te ca obosim . Corectezi orice : ortografie, dinti, caiete, ochi, glume , perioade. E corect sa-mi corectezi ideea mea incorecta. Ma dezamagesti.

Hai sa dam aunturi. Vindem caini. Una bucata corcitura latrino. Ceilalalti o sa o urmeze, asa e moda. Dupa, hotaram care dintre noi o sa faca mai mult rau.

You know my friend, It's a kind of pretty,

Said Josef Stalin and loosened up his straps

Mussolini turn to him, with a restling glitter

Mussolini turn to him, and then, then he said: Yah

[ Gogol Bordello. Mussolini vs Stalin. Tu es la pire ordeure. ]

_____________________________________________________________

17 mai 2008. La multi ani.

For who do you cut your hair?

2008-05-06T13:08:00.000-07:00

Ma gandeam ca vrei sa-ti vezi viata. Asa, pe un ecran mare , intr-o sala de cinematograf. Cu peste 100 de locuri. Sa-ti cumperi Popcorn si suc acidulat intr-un pahar mare. Sa fie sala plina, dar sa-i dea paznicii afara pe toti in afara de tine. Filmul este interzis tuturor celor care NU sunt tu. Apoi sa le dea bilete la un alt film de copii, care ruleaza la etajul 2 , dar ei sa-i trimita la etajul 1. Filmul sa fie despre un urs, care isi pierde armura si un copil cu o mama vitrega roscata si slaba. Filmul sa NU fie Busola de Aur , iar cinematograful NU este in niciun caz cinematograful la care ne gandim acum.

Dar ca sa iti vezi filmul in cinematograful inventat, ca toti oamenii aia care nu sunt tu sa vada filmul de copii inventat , trebuie sa ti se filmeze viata.

Alege-ti un scenarist. Iti recomand pe cineva. Prefera literatura bazata pe verbe, nu pe adjective, Are ochii albastrii si fata osoasa. A scris despre artisti ce se automutileaza , cantece de leagan letale si un club in care multi oameni se bat. De placere. Scenaristul asta NU este Chuck Palahniuk. Este un scenarist inventat , care s-ar pricepe sa iti transforme viata in ceva ce da bine pe marele ecran.

Casting. Decoruri. Costume. Machiaje. Regie. Filmat. Postproductie. Montaj.

Pentru tine, ordinea s-ar putea schimba. Sa fi nevoit sa-ti alegi actorii la sfarsit. Si regizorul. Si coloana sonora. Si data lansarii. Asa ca nu incepem cu nimic si lasam totul la sfarsit.

Asteptam.

La alegerea actorilor te implici. Cine sa te joace? Prima ta optiune e un tip de 1.80. A mai lucrat cu scenaristul tau , are prenume cu origini nobile, multe nominalizari si un Glob de Aur. Aceasta varianta, care nicidecum NU este Edward Norton cade. Tu nu vorbesti japoneza.
Te gandesti la un alt actor. S-a stabilit in Paris, este casatorit, canta la chitara si isi poarta parul lung , pentru ca-l ajuta sa se ascunda. Iti derulezi rationamentul, incercand sa demonstrezi ceva. Toata echipa ta a adormit. Renunti si la acest actor, care NU este Johnny Depp, pentru ca ai inceput de la o ipoteza gresita : pentru tine Parisul nu va fi niciodata stabilitate.
Pana la urma alegi un anonim. Nu, NU este Anonimul.

Incerci sa gasesti ambientul in care sa filmezi cu actorul tau anonim, desigur inventat. A fost ideea mea asa ca alegi orasul meu preferat. Un turn inalt, r-uri graseiate , palate si muzee si amintirea unei regine care cerea saracilor sa manance cozonac cand nu aveau paine. Nu aveai o alegere de facut. Ramai cu acel oras, care NU este Parisul, iar regina respectiva NU este Maria Antoaneta. E o regina inventata , intr-un oras inventat.

Acum, toata lumea doarme de mult timp. Si toata lumea NU este toata lumea pe care o cunosti tu. Este o toata lumea inventata. Toti in afara de Eugen Jurta, un tip scund si blond, cu falcile lasate si un tatuaj micut pe antebratul stang. Tatuajul reprezinta o inima inauntru careia e scris cuvantul " Mama", care NU o desemneaza pe mama lui, ci o mama inventata. El este in tura de noapte la Supermarketul Actual. Eugen NU este dl Jurta de pe strada Dumbravei nr. 14 , si nici supermarketul nu este cel de la care iti iei paine dimineata. E.J e inventat si merita sa lucreze intr-un magazin inventat.

Iti inventezi popcorn si suc si scaune si o sala ,in care, pe un ecran inventat, sa vezi un film inventat de oameni inventati despre viata ta inventata.

Cine inventeaza atat?

[ Cocorosie - Dizzy dog. Je m'en fou comme de l'an 40. J'ai le droit de dire ce que je veux. Je t'ai dit tout ce que je devais. ]

Future plans.

2008-04-29T13:04:00.000-07:00

Ruins, or relics, disciples and the young.

Cred ca incepeti sa intelegeti. Va intelegeti. Melodramatism de prost gust pentru care faceti reclama de prost gust. Cu noi deja nu va mai intelegeti.

Ne stoarcem ideile, ne taram picioarele, fugim de caini, ne jucam cu caini. Putem sa fim cine vrem. Nu suntem. Pentru ca schimburile nu sunt pentru totdeauna. Imprumutam fara sa ne dam seama si traim crezandu-ne generosi.

Am putea alege sa fim oricine. Sa imi incepe din greseala viata, cu tenul curat si ochi albastri , sa mi se spuna Marie Laforêt. Tu sa fi crescut de o familie instarita , sa-ti placa jazzul, sa-mi scrii si eu sa-ti spun Sullivan sau Vian si tu sa-mi spui doar ca si tu canti. Sa fim pe rand James French si sa facem glume langa scaunul electric , apoi sa fim John McAdams si sa radem sarcastici la glume.

Sa ne ascundem in spatele pseudonimelor. Sa ne ascundem si in spatele persoanelor. Sa ne ascundem cum ne tot ascundem in spatele nostru.
Am putea sa fim oricine. Suntem caractere inconfundabile , de neinlocuit. Avem de ales.

Tocmai de asta nu alegem.

We wait while we wait.

[ Klaxons - Golden Skans ]

Cold coffee and juice.

2008-04-26T11:22:00.000-07:00

Laying back, head on the grass.

Totul depinde de cat de mult ne concentram. Daca ne invatam replicile pe dinafara sau doar spunem ce avem de spus. Daca folosim mingi de tenis, ping-pong, fotbal, baschet , volei, rugby sau doar aruncam cu replicile invatate mai devreme.

Ne intoarcem la lipsa de concentrare. Imposibil. Ne jucam si vorbim la telefon. Cantam, radem, dansam, mancam fara sa ne fie foame sau pofta. De orice. Si asta doar pentru ca nu jucam roluri. Ne gandim cand plecam. Plecam. Ne gandim. Nu.

La multi ani . Eu sarbatoresc cand faci 16 ani si o zi.
Si dormim in gand si ne gandim la plecari.
La roluri pe care nu le jucam.
La roluri pe care le jucam.
La roluri.

Roluri?
Eu torc si tu faci pe constiinta.
Stiai deja. Scriem scenarii si inventam roluri. Vezi?

Talk about us instead.

[ Stereophonics - Dakota. La multi ani si o zi. C'est le temps du partir. On part. Tu parts. Il part. Vous partez. C'est le temps du partir. ]

He had a house and all.

2008-04-23T12:16:00.000-07:00

Avem timp, nu mai avem timp, avem prea mult timp, prea putin, prea repede, prea tarziu, prea trist, prea direct, prea enervant, prea obositor, prea timp.

Avem vise. Eu sunt Caryl Chessman. Tu esti Richard Brautigan si scrii o carte despre mine.
Avem visuri. Eu sunt Richard Brautigan si scriu o carte despre tine. Tu incerci sa nu fi Caryl Chessman.

Ne intoarcem de unde am plecat. Numaram ceea ce avem, scriem ceea ce nu avem. 12 345 si cateva pagini. Nu cantarim nimic . Eu nu , desi m-am nascut in prima jumatate a lui octombrie. Tu, cu atat mai putin.
In rest ne invartim in cerc. Periodic. Cerc. Numaram si scriem si radem din cand in cand . E inutil sa nu radem. Ne e imposibil sa ne oprim . Ramanem cu adrenalina , care arde si emana propria lumina. De mai sau de aprilie , de ce vreau eu sau tu si niciodata de ce vrem noi.

Avem vise. Tu esti condamnat la moarte si executat pentru crime nerecunoscute, moartea ta starneste un val de proteste impotriva pedepsei cu moartea. Eu vreau sa scriu o carte , care sa se termine cu cuvantul maioneza. Eu scriu despre tine.
Avem visuri. Eu ajung intr-o camera de gazare pentru a face crime. Tu vrei sa scrii o carte despre maioneza si sa o termini cu mine.

Daca nu ar fi pluralul ar fi un vis si am scrie despre gazare intr-o camera de proteste, mancand maioneze si terminand cartea cu valuri.

Insist sa folosim pluralul. Vise si visuri. Cine scrie?

Maioneza.

You are the habit

2008-04-20T23:24:00.000-07:00

I can't seem to kick.

Ne inecam cu adrenalina, cu apa sarata, de mare sau nu , cu hohote, de ras sau nu. Sarea e tot ce nu conteaza. Avem destul aer in plamani, asa ca mai traim. Avem impresii , undeva in stanga , sprijinindu-se de diafragma si atunci ne inecam si traim intruna.

Pluralul meu nu inseamna doi sau mai multi. Hai sa ne uitam la filme, sa mergem la teatru si sa citim carti. Ieftine.
Plural impersonal, fascinant si idiot.

[ Pulp. As if there were someone else who would have to find out. Like a friend. ]

Playground.

2008-04-03T10:20:00.000-07:00

Anytime, anyway...

Nu imi pare rau si nu imi cer scuze. Doar atunci cand imi pare rau. Ne petrecem zilele cu soare intre glume proaste si ironii de taraba. Va ofensati la ceea ce voi numiti ipocrizie. Casc, pun mana politicos la gura. Oftezi. Oftez. Oftam. Vorbesc aiurea si prea acid pentru gustul vostru, de bautori doar de sucuri naturale si alcool ieftin. Ea vorbeste mult si tare. Impreuna, radem.

Indiferent de moduri si de stiluri, vorbim. Tu nu, voi nu adica, el da, dar tu nu vorbesti si deci e sub demintatea ta sa asculti. Apoi , cand nu e deloc cazul, cand nici macar nu exista un caz, iti dai drumul la gura. Despre noi, de fata cu noi, catre noi, spre noi. Pacat ca nu ploua, am fi mers acasa. In orice caz, el vorbeste degeaba si ar fi trebuit sa-si dea seama ca e inutil. Pacat ca de la atat neascultat i-au intrat simturile in latergie. Se arde. Nu mai radem. Nu e cazul.

Apoi, ne trezim atat de devreme incat e inuman sa ne dam ceasurile inainte. Oricum o ora o sa radem degeaba. Oricum am ras doua. Tu ne faci sa bem cafea. Atata cafea incat ne e somn, atata cafea incat ne fascineaza gropile, atata cafea incat ne simtim noi intre voi, atata cafea incat nici macar nu mai suntem daltonisti si trasam clar limite : de o parte radem, de cealalta nu aveti nimic de spus. Va faceti ca vorbiti.

Ne culcam si ne trezim. Razand sau ne-vorbind. Mergem si cand se face seara ne simtim atat de copii si nici macar nu ne pare rau. Deci, nu ne cerem scuze. Nu mai exista limite pentru ca nu mai sunteti voi. Si atunci cercul devine teren de joaca, spunem , credem si cateodata facem. Radem intruna pentru ca stim ca tie iti place , radem noi intre noi, pacat ca nu-ti mai amintesti de ras, pacat ca esti prea ocupat si prea inconjurat ca sa razi si tu. Mai tarziu , inecam chestii . Oricum, reducem totul a ras. Pentru ca iti place.

Avem idei si suntem posedati de ele. Vrem si putem , dar oricum cateodata nu facem. Rad pentru tine si ma inconjor de noi. Trebuie sa dau un telefon, a dat mancarea pe foc, trebuie sa ma duc sa spal. Pe jos. Avem idei si parca am vrea sa le uscam, asa ard mai repede, plus ca acum avem un uscator. Ne e greu sa-l folosim si in plus ne-am tot taiat din par , avem de uscat din ce in ce mai putin. Si oricum peste 30 de ani cand ramanem fara combustibil, murim toti de foame.

Ne comparam meditativ.
Maine dimineata, ne trezim din nou. Tu chiar nu intelegi?

Yet my hand are shaking.

[ AIR - Playground Love ]

In the barrel of my gun.

2008-03-19T13:22:00.000-07:00

I hope I'm not the only one.

Ghici ce? Nu ma plictisesti niciodata , deci nu am de ce sa-ti fac recenzii.

Sa vorbim de primavara si de astenii, de cateva grade in plus si de cateva cercuri mult prea deformate si vulgarizate? Sa vorbim. A iesit soarele, cateii isi usuca buzele si le cresc cozile din nou. Cainele isi schimba coada, iar noi nu ne schimbam niciodata cainii.

Ne intoarcem mereu de unde am plecat. Nu avem niciodata nimic, vrem mereu ceva. Nu e nemultumire, e viteza si e ceea ce ne curge prin vene. E o limba moarta , o ploaie dimineata, o poza seara . Ne machiem si ne distram in gand. Jucam teatru doar de dragul de a o face. Avem costume si scena. Cateodata unii mai joaca prin noroi, acum mai rar ca se usuca tot pamantul. Dar nu mai avem somn. E aerul, vocea, piciorul , mana, parul , orice , orice, orice, nimic.

Sunt demonii tai .

Ma enervezi.

[ Mereu . The Kooks. Eddie's Gun ]

Immigrant punk.

2008-03-12T12:21:00.000-07:00

Incercati sa demonstrati polaritatea si unitatea relatiilor dintre voi. Doi poli opusi pot fi oricand uniti printr-o axa, iar in ceea ce priveste unitatea , nu va puteti declara nici macar cunostiinte , sa nu mai vorbesc de eu si sine. Dar cam atat despre voi.

Au inceput sa se usuce pistrui pe constiinte, sa iti intre lumina in ochi, de mai, de iunie, de martie in martie si asa mai departe. Niciodata nu o sa ne sufoce lumina, dar odata ce o avem nu o mai vrem. In plus , lumina sta mereu intre rosu si violet si parca nu ne-am sacrifica culorile de dragul luminii si a companiei. Cand e aproape lumina te orbeste.

Daca ne gandim la seri, radem si ne asezam pe trotuar . Nu mai ingheata nimic, au inghetat prea multe. Si asteptam, enervati si enervanti , razand si asteptand sa plece cainii intre blocuri. Nimic.

Dimineata , sarim peste micul dejun, pentru micul dejun. Si vine vara. Si vara va fi vara si vara si vara ...

Pana una alta , ne atrage obsesia si ne intindem, ganditi de filozofi, ascultam, ii gandim pe filozofi.

Suntem atat de complicati , putini si rau-fa(i)mati.

[ Legalize me! realize me! Gogol Bordello. Alors, cap ou pas cap? Cap. ]

I don't see what anyone can see

2008-03-07T11:37:00.000-08:00

.. in anyone else , but you!

Lasand deoparte arta actorului, arta de dragul artei, arta in sine, cercul, volumul raman forme simple, atat de simple incat te fac sa zambesti, ma fac sa ranjesc , ne fac sa radem.

De "de ce?"-uri ai spus destul, chiar fara sa zici nimic, eu ma gandesc la "cum? " , la "cat? " , la cat e ceasul, la cine suntem, la cate grade sunt afara, la ce facem, la materie si la jalea ei . Cele mai importante sunt oricum culorile. Intelegi si tu asta. Ne inchinam cu verde pe rosu , pentru ca nu le vezi, nu le stii si diferentele mereu conteaza. Mai ales cand se contureaza prin lipsa.

Apoi mai e si frigul. Au inghetat destui pe trotuare murdare, s-au topit cainii si cateii pe aceleasi trotuare. Asa ca vinerea iti iei haine in plus, martea purtam doar negru, iar joia radem si mancam ciocolata. Si trec tramvaiele fara sa inghete . Langa trotuare.

Ne oprim ca sa mergem mai repede , ne caram trecutul in spate. Sau pe un singur umar , e mai feminin, mai frantuzesc si mai pentru joi. Incetinim ca sa ajungem mai repede. Si plang balcoanele apa cu detergenti peste noi si noi radem si rad si balcoanele , sub care ingheata lumea pe trotuare.

Si nici nu mai simtim nevoie de lumina , cateodata.
Noi radem.

Si daca am rade la lumina?
Am rade.

The monkey on your back is the latest trend.

[ Parce que tu devais l'ecrire plus tot que moi, parce que c'est mon response et parce que je vous aime aussi, mes pots! ]

Talking trash under my window.

2008-03-05T10:58:00.000-08:00

Used to be one of the rotten ones.

Ne amintim cand ne aminteam ca ne aminteam sa ne amintim . Ah, suntem deficitari, pentru ca simtim si gandim, cand , in fapt, ar trebui sa le facem pe rand. Am pierde prea mult timp si oricum noi suntem dezorganizati si intr-un contratimp penibil.

Dar pana la urma ce inseamna echilibrul? Inseamna armistitiu, osmoza lenesa intre bine si rau , fara irumperi violente ale nimicului, fara emergente absurde de adrenelina, fara viteza, fara geometrie, fara arta si fara abstract. Plin de lipse . Dar echilibrat. Inseamna egalitate . Intre tine si tine, intre bine si bine, intre mine si mine. Inseamna identitate si anulare a alteritatii.

Echilibrul numesti o cadere nervoasa receptata ca o gluma, melodii ca subiect de discutie, concerte ratate in care nu urmaresti cantaretii , credinta oarba in minuni surde, globalizare, pace, servilitate. naivitate, complezenta, resemnare.

De ce vreti echilibru? De ce vrem echilibru? Ce era echilibrul?

Ceea ce nu e echilibru nu e nici standard. E mai usor sa parasesti orase, sa otravesti fantani, sa arzi case decat sa nu mai fi standard.

Pentru ca ceea ce nu e echilibru vi se pare moft.

Park that car, drop that phone, sleep on the floor, dream about me.

[ Broken Social Scene - Anthems for a 17 year-old girl . Alors, c'est toi qui m'aide me rendre compte qu'il n'y a pas pour quoi m'en faire. ]

We knew we were chosen.

2008-03-03T11:03:00.000-08:00

E ceva ce stim de la un anumit punct. E ceva ce stim, ce ne coaguleaza sangele , ne rupe sinapsele, ne solicita glandele, ne solicita, e solicitant. Si ne plictiseste, si ne relaxeaza pentru ca noi stim.

Tocmai pentru ca stim, dar mai ales pentru ca vrem, am putea face orice. Am putea fi oricine, am putea fi oricum. Pentru ca stim , noi putem. Dar niciodata nu mergem pana la capat, niciodata nu ne propunem macar un capat, pentru ca orice capat inseamna sfarsit si noi stim ca sfarsitul presupune nimic, iar nimicul e din cale-afara de plictisitor. Cel putin pentru noi.

Asa ca ocolim mereu capatul, ocolim mereu punctul in care ne spun sa ajungem, pentru ca noi facem, suntem si stim arta, iar arta nu accepta compromisuri de niciun fel. Punctele lor nu sunt niciodata la fel de atragatoare ca obiectivele noastre, si chiar si astea ajung sa ne piarda interesul cand ne aporpiem de ele. Sunt mai interesante cercurile si serpentinele. Noi stim asta.

Noi suntem privilegiati , noi stim.

Si , mult mai important, noi chiar vrem. Noi raspundem la "de ce?" -uri . Ah, atatea lucruri despre noi.

[ The knife. Urari scrise cu majuscule ]

6 o'clock I wanna go home.

2008-02-25T09:39:00.000-08:00

At 4 o'clock the normal world seems very, very, very far away

Rand pe rand ne dam la fund cu totii. Incet-incet ramanem mai putini, mai consecventi, mai violenti. Incet-incet ramaneti si voi.

Ne respectam, dar nu ne pasa daca suntem respectati. Nu ne intereseaza, nu ne preocupa, sunteti triviali. Te trezesti cu ochii lipiti intr-o stare contemplativa. Te controlezi, te cenzurezi si redevi tu. Slaveste-ti mediocritatea si servilitatea. Te supui si te inchini la zei. Iti porfanezii idolii intr-un desfrau ciudat pana iti devin amanti.

Si asta e atat de irelevant pentru mine. Noi am trecut de starea de artisti. Tempera si cuvintele se usuca si crapa, colajele se indoaie fara gratie, coafurile se strica, machiajul curge, teatrele se inchid din lipsa de actori. Iar de scena muzicala nu ne-am apropiat niciodata. Ne-am secat artele. Am inceput sa intelegem. Intre noi. intelegem distante si anumite diferente, radem, ranjim delicat si ne culcam seara obositi. Ne-a plictisit ipostaza de artisti , asa ca am trecut la cea de privitor. vedem tablouri, sculpturi si piese ieftine , le interpretam, le admira , discutam cu artistul si in final le intelegem. Mai radem din cand in cand de cate un detaliu , mai criticam dar niciodata nu devenim critici profesionisti.

Ne delimitam spatii inexistente. Impartim continent. Suntem opera si privitorul. Si ne intelegem. Chiar si pe intuneric, ca de lumina am uitat sa mai vorbim.

E bine.

I dance alone, it's six o'clock I wanna go home

[Pulp. Different Class. Sorted For W's and Wizz . Get my point? ]

Cold light generation.

2008-02-18T09:10:00.000-08:00

Don't you get it? Not as often as I'd like to. I get it . . . It's weird . . . It's like ...

Prologul consta intr-o constatare. A trecut decembrie si noi am ramas cu lumina. O amplificam, ii dam dimesiuni hilare si ramanem cu ea. Suntem in februarie. Un februarie baroc si patat de varicela.

Nu ne gandim decat la progres. Vrem sa hranim copii nepalezi, sa le dam bani sa se duca la scoala si ne surprindem ca vrem sa facem asta cat mai repede. De dimineata nici macar nu stiam de ei, acum ne rod infometati din constiinta. Brusc, ne vedem in nuante prea salbatice si deschise, suntem cei pentru care voi reganditit culoarea. E tot februarie , dar am prins un iz de fauvism.

Acum ca ne-am stabilit progresul, ca ne-am limpezit constiinele , ca am trimis copii nepalezi la scoala si am uitat deja de ei , vrem si viteza. Pierdem timpul vazand toate fetele cuiva , pierdem timpul ascultand toate partile implicate in problemele noastre marunte , oricum ne-ar minti toti ca marii artisti cu scopuri sociale ai constructivismului . Vrem toate ipostazele odata. Vreau sa te stiu plictisitor, stramb, enervat si enervant in acelasi timp in care ma fascinezi, ma indrepti si ai efecte calmante. Traim cubist, vedem cubist si ne inchinam lui Picasso. Nu ne mai pierdem timpul , dar pierdem din vedere spatiul.

Nu sunt mofturi. Mofturi am avut mereu. Ne rasfatam zilnic, copii razgaiati De Stijl , neoplasticisti , vrem utopia armoniei si a ordinii , vrem directii verticale sau orizontale , vrem tridimensionalul. Apoi ni se face somn, cascam tradandu-ne minimalismul, ne oboseste orice altceva decat esentialul. Intr-adevar mai sunt situatii cand ne chinuim sa simplificam copilareste sau cand , inghitim surrealist si gasim adevarata functionalitate a gandirii. Ne distorsionam , artisti expresionisti , realitatea ca sa parem emotivi, autentici. Ne plictiseste uzul comun, citim proteste dadaiste si ne folosim pe noi insine altfel. Dar astea sunt mofturi. Ne alintam in arta.

Dar la sfarsit ne gandim serios. Vrem sa fim mai genorosi , sa conducem toti, sa conducem cu viteza, intru viteza si sa generam viteza. Futuristi ce conduc haotic intr-o anarhie totala. Vrem si ne grabim sa avem. Iubim viteza, tehnologia , violenta cu care ne impunem. Ne iubim pe noi. Artisti narcisisti care se autocreeaza. Actori bovaristi care isi joaca propriul rol.

Ne luam in serios, ne scriem manifestul, il transformam in epifanie, revelare a realitatii noastre sacre , a lumii noastre nevazute. Reprezentam subiectul operelor pop-art. Noi suntem motivele impuse de mase, suntem cei pe care ii taiati din reviste, cu care faceti colaje pe o coala A3.

Noi suntem prea ocupati ca sa ne amintim de lumina . Noi traim intr-un februarie permanent , fascinant, dar atat de gresit.

Cine suntem noi?

You know as well as I do that cold light generation depends on your state of health and energy.

[ pour celle que nous admirons tant. Frank Zappa. Encore une fois. ]

Lumina de mai.

2008-02-09T12:38:00.000-08:00

Fiindca tu poti sa-mi dai, fiindca tu poti sa-mi dai..

Cata benzina ai consumat sa ajungi asa de departe? Cat orgoliu ranit, hranit sau haituit am tradat ca sa ne batem joc? In fiecare dimineata te surprinzi dormind, in fiecare seara te surprinzi adormind. Nu vrei sa accepti dar e rutina. Nu vrei sa constientizezi dar te complaci in aceeasi rutina pe care o blamai demult sau acum putin timp.

Ne impartim universuri care mai de care premiate si trudite, care mai de care mai sugestive sau mai frumos copertate. Eroi nesabuiti de romane carora fericirea li se parea crima. Eroi fericiti de romane, criminali inraiti ai realitatii. Fara legatura, fara pic de legatura cu tine. Si nici cu voi. Ne intoarcem oricum sceptici de unde am plecat. Ne intoarcem fara avant la o linie prafuita de start. De parca se mai intrece cineva cu noi!

Intrebai odata ce inseamna raspunsurile unui om de aici care par de acolo. Te-ntrebi orice. Raspunzi de aici, de acolo, de oriunde , oricum noi nu ne mai dam seama. Aluziv . Abuziv. Ma faci sa-mi incalc spusele si nespusele, sa regret greseli gresite demult .

Pacat de ochi tulburi, pacat de franturi de furtuna, pacat de oferte - atat de oarbe! -, de vise placute si de Noapte Buna. Pacat de regrete , gratuitati ce ti le ofer, ce mi le ofer , fara rost si doar de fatada. Pentru ca ne cunoastem.

Daca mai vrei ceva - ia!

Eu in locul tau, as fi mort de somn!

[ andries ]

Stendhalian.

2008-02-04T09:04:00.000-08:00

Traiesti intr-un ritm obositor si dispretuitor. Intuneci priviri si vise cu o rigurozitate voit superioara. Nu esti superior, dar subjugi regate sau replici cotidiene. Ale mele, ale tale, ale lor.

Nu te opresti niciodata. Din fericire, ritmul tau e plin de sincope . Ne oprim noi, ne tragem rasuflare si traim. O viata, doua , niciodata trei. Te complaci in pauze si in alteratii inutile , pentru ca niciodata nu ai ales calea mai scurta, mai usoara. De fapt, tu nu alegi niciodata o cale. Iti place sa umblii aiurea. In plus, aceste mici erori de calcul, intreruperi involuntare ale cadentei, sunt prea dulci pentru ritmul tau. Le pierzi cu nonsalanta , le vinzi la pret redus.

"Cuvintele fara inteles si intamplarile intamplatoare" ale lui Schiller iti ameninta statutul. Nu ai fost mereu stapan, nu vei fi mereu stapan si cateodata ti-e atat de frica incat pari un simplu negustor. Iti vinzi fricile si nelinistile , iti vinzi tot ce nu ai ars deja si te intorci . E de datoria ta sa respecti si sa-ti fie respectat ritmul.

Dar pauzele tale nu inseamna esec. Inseamna paralelism si atemporalitate. Inseamna sinceritatea ce te uimeste, ras indescifrabil, cuvinte rusinate de o romana invrajbita si cam atat.

Atat de lungi si dese sunt iesirile tale din ritm, ca nu avem timp sa le comemoram, sa le rememoram .

Cadente lungi si obositoare pe care le insinuezi arogant, cu mainile negre patate de rosu.

[ Sigur Ros - Fyrsta ]

Close the door.

2008-02-03T10:48:00.001-08:00

Te deranjeaza ca tot vorbesc de schimbare? Te deranjeaza ceva?

Sau nu. Ai uitat. Ai uitat si ca iti placea sa schimbi, sa te schimbi, sa scrii despre schimbare. Nu stiu daca de dragul uitarii sau doar de nevoie.
Am uitat. Devenim incet mai anosti, mai agitati, mai acizi. Iti arzi amintiri, imi ard parul cu un foehn uitat pe o noptiera de hotel. L-ai uitat tu si am inceput sa uit eu versuri de melodii. Dar niciodata linia melodica.

Esti molipsitor si ai cea mai aroganta forma de a uita. Schimbarea inseamna progres. Uitarea inseamna regres. Te contrazici in stari, in timpi si in versuri. Se infioara nisipul pe plaji murdare si defaimate si se imbata soarele care rasare ascuns, desantat si vulgar , dezamagindu-si fanii.

Chiar crezi ca asta conteaza? Chiar crezi ca timpul a contat vreodata? Cand te schimbi iti dai seama ca timpul e relativ . Cand m-am schimbat mi-am dat seama ca timpurile noastre se deruleaza in paralel, mereu in contratimp, pentru ca banda mea , care ar putea la fel de bine sa fie banda ta, e arsa pe alocuri de jocuri si piese de doi bani.

Ai uitat orice afacere, pentru ca nu a fost niciodata vorba despre o afacere. Cel putin nu una profitabila. Am fi fost Monsieur et Mademoiselle Deficit.

Acelasi timp , care nu conteaza, care boicoteaza sincronuri perfecte , usuca trotuarele si vieti. Esti mai anost, mai agitat si mai acid. Pardon , sunt mai anosta, mai agitata , mai acida.

Si intre un timp si altul mai bem o cafea , cu gust de mai.

Ce anost, agitat , acid.

Had a friend once, in a room.

[Deep Purple. Tot 7 si tot 24 . Dar martie a trecut de mult. ]

Exit music.

2008-01-31T09:36:00.000-08:00

Citate si ghilimele. Pareri si formule. Aer incarcat , puls accelerat si cam atat.

Imi amintesc ce am sa-ti ofer : adrenalina, frica, nesomn, cafea. In loc sa o fac, eu cer. Aberant, arogant, agasant imi permit sa cer. Imi derulez impresii si senzatii , ma agat din nou de timp si mi se face greata. Presimt potopuri de acte ratate in curand, fara Arce ale lui Noe care sa salveze farame de ... ceva. Independent de timpul insuficient, indiferent de timpul mai mult decat suficient, imi amintesc ca voiam sa-ti dau ceva.

Inutilitate.

Breathe, keep breathing
Don't lose your nerve

[ Radiohead - Exit Music ( For a Film) . 7 si 24 . Noutati pe blog in martie . ]

Dancing with myself.

2008-01-30T22:13:00.000-08:00

Chiar crezi ca nu am nimic de spus. Ba da. Dar nu mai au aceasi coloana vertebrala spuse acum, dupa o zi, o noapte, o saptamana sau 10 luni. Uitam cuvinte inodore si inspide, de dragul de a le uita, de dragul de a sta fara a spune nimic. Nu e refulare . Pentru ca iti place, gusti fiecare minut si a doua zi te arunci aventuros in mai mult.

Sau tu esti persoana care-ti vorbeste, in timp ce tu taci sau razi sincer si cu talpile murdare ? In cazul asta, m-am inselat . Nu vrei sa taci , dar nici nu vrei sa spui nimic. Vorbesti de tot si de toate, de el, de ea, de el cu ea, de el fara ea, dar niciodata de voi. Aluzii transparente, ameteli neconditionate si rudimentar mimate. Ce esec.

Aveti amandoi acelasi scop. Si amandoi ocoliti tot ce nu e de ocolit, va impiedicati, va impotmoliti pentru ca va place suspansul. Va place asteptarea. Va place cateodata chiar gustul amar diluat in linisti si nelinisti . Va place ca uitati sa va beti cafeaua.

V-au placut mereu. Ar fi pacat sa va placa la nesfarsit.

Care era scopul?

[ Generation X. Oarecum neinspirat, doar coloana sonora. ]

Nimic de pe frontul de Est.

2008-01-26T09:12:00.000-08:00

Nu facem parte din societatea de consum: asta inseamna ca nu consumam.

Cand intreaga comedie umana inghite in sec in fata unei masini de lux, noi ne zbatem , mergand pe jos.

Si asa, de pe bicicletele noastre ne construim case , principii, statui ale bicicletelor , mori de vant cu care altii se lupta mereu , lumi de poveste, de cosmar, de fabula si asa mai departe.
Patati toti de la mala education ne vedem parca mai frumosi, mai demni si mai nemilosi. Sau chiar suntem. Ne multumim, va multumesc, mi-ati castigat respectul. Ati castigat mai mult.

Nu consumam. Nu suntem agreati, pentru ca nu cumparam. Nu stim de ce Mirabeau voia sa fie consumator, pardon, voiam sa zic mediocru.

In cadrul unei societati de consum, Noua sau veche, Oarba sau luminata, Ilarianta sau deprimanta , un fel de bulimie.

Zaruri, gunoaie , inhibitii , vise, fobii. Odata si odata tot le aruncam pe toate.

[ Travka . Eh. ]

Haute-couture .

2008-01-26T08:44:00.000-08:00

"Everyone has the right to freedom of opinion and expression; this right includes
freedom to hold opinions without interference and to seek, receive and impart
information and ideas through any media and regardless of frontiers. "

"Tout individu a droit à la liberté d'opinion et d'expression, ce qui implique le droit de ne pas être inquiété pour ses opinions et celui de chercher, de recevoir et de répandre, sans considérations de frontières, les informations et les idées par quelque moyen d'expression que ce soit. "

"Todo individuo tiene derecho a la libertad de opinion y de expresion; este derecho incluye el no ser molestado a causa de sus opiniones, el de investigar y recibir informaciones y opiniones, y el de difundirlas, sin limitacion de fronteras, por cualquier medio de expresion. "

"Orice om are dreptul la libertatea opiniilor si exprimarii; acest drept include libertatea de a avea opinii fara imixtiune din afara, precum si libertatea de a cauta, de a primi si de a raspindi informatii si idei prin orice mijloace si independent de frontierele de stat. "

Nu incerc sa copiez pe nimeni, sa zicem doar ca e la moda. O moda. Cam socanta , dar atat de necesara. Ca tot vorbeam de stiluri.

It's fashion.
C'est con.
Aburrida como una zanahoria.
Aaaaa. Nimic.

The Black Page Drum Solo #1 .

2008-01-17T12:40:00.000-08:00

All right now, watch this .

Sa discutam despre stil si performante. Despre dorinte si umbre, despre soare , caldura si ninsoare si tot ce iti mai trece prin cap. Nu, nu am chef de vorba , dar pana la urma , de ce nu am discuta?
Ai vrea sa vorbim despre vreme? Bine, ma bucur ca exista tot felul de persoane care-si beau repede cafeaua, carora le place ceaiul , de papadie sau nu, care vorbesc peltic sau care au parul scurt si ciufulit. Respect persoanele care se respecta pentru ceea ce sunt, care ne respecta pentru ceea ce suntem, pe care le vedem clar si ne vad poate mai clar datorita catorva ani , mai multi sau mai putini in plus: fara decoruri incetosate , intunecate, inconjurati de ziduri sau de .. altceva. In general, ma bucur ca exista persoane . Si asta pentru ca nu-mi place sa vorbesc despre vreme.

Oboseala? Nu, oboseala nu se acumuleaza, dar intervine plictisul. Si ce om, de hartie, de litere, din carne si oase sau din lut aurit te-ar mai putea ambitiona cand replici se repeta rebele si revoltate?

- Buna dimineata, domnule portar al Infernului lui Dante sau al oricui altcuiva!
Si strangeri politicoase de mana, si priviri ascunse si potop si tot ce mai e nevoie. Degeaba . Mi-e totul atat de indiferent incat imi pare mai ritmata monotonia si chiar m-as cufunda cu placere si intr-o carte de fizica cuantica, cat de putin vulgarizata , sa imi fie mai pe inteles. Pacat de Dante. Folosit in zadar.

Despre stil nu vrei sa spun nimic? Nu prea conteaza oricum. Stilul persista oricand oriunde si in orice circumstante. E o combinatie a frantuzescului savoir faire cu latinescul modus vivendi , e anagrama din spatele anonimatului , e ceea ce te tradeaza , te inlantuie si te pironeste , dar iti da puterea elegantei. Fara stil ai fi nimic sau bruta.

Performante? Fausse reconnaissance.

Si stam plictisiti, niciodata consternati sau obositi, si cand nu avem chef de vorba, vorbim despre vocatii, vocalize , voci si volume fara colturi tenebroase, fara idei in spatele ideilor, fara maini drepte ale mainii drepte ale mainii drepte ale mainii drepte ...

De ce qui passe apart de cela , j'en ai marre! Toujours marre!

Did anybody dance?

[ Frank Zappa . Back ]

Get into bands and gangs.

2008-01-10T08:50:00.000-08:00

On the high wire, dressed in a leotard there wobbles one hell of a retard

Am inceput sa imbatranim , sa uitam si sa ne schimbam. Schimbare de sine, nu de cauza, de tabara sau de aliati. Schimbare simpla, a eului in fata eului , fara sa te implice pe tine.

Si cand te uiti inapoi, desi eu ti-am spus ca nu e bine , vezi ca ai uitat ecuatii de gradul I ale starilor de spirit, ai calculat gresit reactii si ai inlocuit prost situatii. Mai vezi ca ai uitat de oameni. Oameni care nu insemnau mult sau oameni care nu insemnau nimic , dar pe care brusc i-ai omis din datele problemei. De ce? Oameni care nu te-ar fi schimbat cu nimic, pe care nu aveai interes sa-i schimbi, dar care totusi au disparut.

In plus azi, in comparatie cu ceea la ce te uiti acum , desi ti-am spus sa nu te uiti, esti mai incarcat si vorbesti mai mult si gesticulezi si creezi arta abstracta. Esti altfel dar nu intelegi ce s-a schimbat.

Nici nu incerca. Meditatia inutila e o strategie defensiva .

In plus, schimbarea nu e un modus vivendi in ziua de azi. Pentru ca la primul semn de schimbare arhetipurile decad, ganz andere devine gaz si ardere . Pentru comoditate , prefa-te victima, atrage mila , urca-te pe un piedestal si vorbeste-ne despre tine.

Si daca tot esti acolo, fa propaganda unei carti pentru a aplica coerent normele ortografie si ortoepice sau daca e cazul un abecedar !

you shit paracetemol as the ridiculous world goes by.

[ Introducing : SUEDE ]

Fericirea mea de-a fi.

2008-01-10T08:29:00.000-08:00

Generatie
Aspiratie
Interdictie
Demonstratie
Revolutie
Figuratie
Emanatie
Aberatie

Ce pozitii ferme aveti si cum va aparati onoarea, cum contratacati pentru noi , cum ii incurajati si cum le consolati!

Pacat ca vantul bate din ce in ce mai tare , isi tot schimba directia si viteza si principiile s-au plimbat atat de mult incat au ramas imprastiate pe undeva. Imi pare bine ca va am aproape. Reprezentanti si reprezentante , in urma unui concurs dificil si plin de fraude, ale unor categorii umane cat mai variate si mai vanitoase. Va inteleg perfect misiunea grea de a ma corecta , de a ne corecta.
Ati invatat enorm despre tehnicile narative. Va plac in principal cele antitetice sau duplicitare. Cantati pe doua voci, voci pline de simpatie sau de antipatie va e tot una, imi e tot una.

Suntem plini de recunostiinta, promit sa imi amintesc ce vreti sa-mi amintesc, sa ma lamentez cu voi , pentru ca da! Sunteti idoli neintelesi, genii vagaboande , poeti nenascuti! Ma ramolesc, ma ramolesc! Eu si Gavrilescu. Noi si Gavrilescu. Ma ramolesc , ma ramolesc si imi intra in ochi praf si calc in balti de principii.

Noroc ca mai bate vantul, altfel v-ar ramane principiile inghetate pe talpile mele.

Nu e autopersiflare, e sarcasm. Invatati diferenta.

Informatie
Deformatie
Opozitie
Conspiratie
Institutie
Separatie
Prostitutie
Decoratie

[Valeriu Sterian - "Exercitiu" ; "Fericire" ]

Pass this on.

2007-12-30T10:55:00.000-08:00

"And if I ask him once,
what would he say?
is he willing, can he play? "
______________________________________________________________

O interminabila competitie sociala. Si voi numiti asta viata publica. O nesfarsita lupta pentru un loc mai bun in topuri., fara sa conteze ce fel de topuri. Dar pentru a primi voturi , atentie sau chiar injuraturi birjaresti e necesara o oarecare campanie electorala. Va etalati ce aveti mai bun, mai rau, noile atitudini sau vestimentatii copiate . Parada. Defilare. Fara stil, fara o melodie interesanta pe fundal, fara reflectoare, fara podium si fara creatii de moda haute-coutoure . Sunteti manechine date jos de pe podium inainte sa se urce vreodate, demodate, depravate, dezorientate si dezolante. Va aratati tot ce aveti mai rau : din pacate nu e ceva de apreciat. Aplauze, urale, huiduieli si sunete de diferite intensitati, provocate de procesul de deglutitie.

Actorii, modelele, ce previzibil ! Urmeaza poate cantaretii si dansatoarele, medicii si politicienii sau vanzatorii si profesorii ? E vina voastra: sunteti previzibili, actori cu trac, modele ingalate, cantareti ragusiti, dansatoare reumatice, vanzatori decapitati si profesori paranoici. In fiecare zi, in orice zi , oricand , simultan , in paralel.

Nu inteleg cum puteti sa spuneti ca va plictisiti ? Agitatia de pe strazi nu e viata cotidiana, e spectacol de lux, intrece oricand comedia umana : traim drama, telenovela, stiintifico-fantasticul si desenul animat . Si facem si parada!

Sa curga sampania, sa se dezlantuie fotografii , sa scrie ziarele ! Extaz !

Noapte buna! Va las in murmurul de blituri!

" You'll pass this on, won't you?"

A modified dog.

2007-12-27T00:47:00.000-08:00

Pondered the significance of short-person behavior
In pedal-depressed panchromatic resonance
And other highly ambient domains...

In ultimul timp a inceput sa-mi placa de voi. E ca si cand as merge la teatru, de 3 ori pe zi sau de cate ori va vad. Se joaca o comedie , destul de proasta ce-i drept, cam vulgara si cu poante strict fizice. Nici scenariul nu e excelent . Nu, nu , sunt replici previzibile, incorecte din punct de vedere gramatical, si care se repeta de-a lungul piesei intr-un mod sacaitor. Costumele nu-mi plac : sunt disproportionate, neasortate , special facute pentru volumul grotesc . Mai bine le faceati din materiale neconventionale , din materiale reciclabile sau mai bine nu jucati piesa deloc. Nu-mi place distributia : persoane cu pretentie de rasa canina , nu-mi place decorul , nu-mi place ca nu trebuie sa-mi iau bilet, nu-mi place ca e o piesa patetica, nu-mi place ca mi-e mila de actori, de regizor si mai ales de scenarist, nu-mi place ca sunt printre singurele persoane din public de fiecare data.

De fapt nu , nu a inceput sa-mi placa de voi.

Dar nu sunteti singurii actori. Traim intr-o lume in care actorii ies la duzina, cu un personaj ales si cu o piesa prestabilita. Ei zic ca improvizeaza sau , mai grav, ca spun adevarul. Apoi actorii imbatranesc sau publicul moare - de plictiseala - iar cand se schimba publicul trebuie sa se schimbe si actorii. Mai sunt si cateva piese in piese , deosebit de interesante si oarecum amuzante. Actorii joaca piese intre ei si fie sunt pe rand public fie aleg o mare stea, de calibrul lor, sa le fie pentru totdeauna public. Steaua accepta, ce naibii, vorbim de actori de valoare , singurii actori care se cred stele in noroi.

Ar fi mai bine ca stelele sa ramana intre stele , sa straluceasca impreuna pana la adanci batraneti intr-un amestec uniform de pamant si apa. Dar pentru ca dusmanul dusmanului meu e prietenul meu sau poate pentru ca nu vor ca rasa lor sa ajunga la extintie actorii joaca si pentru noi cateodata , pentru mine cu siguranta, pentru tine si probabil, chiar daca nu stii, pentru fiecare persoana pe care o cunosti sau care te cunoaste.

Si cate generatii de actori au fost si vor mai fi. Si toti sunt complexati si supraapreciati de ceilalti din breasla. Toti plang ca sunt grasi , toti plang ca nu sunt in stare sa vorbeasca, toti tipa, toti se imbata, toti fumeaza, toti se imbata din nou si povestesc cu mandrie publicului intr-un monolog esuat. Nici unul nu isi da seama vreodata de penibilul situatiei.

Delicios de observat este ca , desi armate intregi de acotori marsaluiesc prin viata ta personala , teatrele au pe scene din ce in ce mai putini actori.

Mult mai reconfortrant e noroiul decat scena , mai ales de cand cainii nu mai au coada!

A curious breeze
A garlic breath
Which sounded like a snore

[ frank zappa - Evelyn, a modified dog ]

Despre voi sau Cum nici cateii nu mai au coada.

2007-12-11T10:34:00.000-08:00

"In toata aceasta dezolanta, priveliste fara bufon .. "

Cateii nu mai au nici coada. O vand in acelasi timp cu personalitatea.

Restul se subintelege. Nu vedeti diferentele pentru ca la voi totul e la fel , nu stiti pentru ca va ocupati timpul sa va prefaceti, nu vreti fiind prea ocupati sa mimati, nu simtiti pentru ca asta ar fi ceva autentic si ati incalca principiul intai al termo-copierii.

Pe de alta parte, e soare cu toate ca ploua de cateva zile, nu prea mai sunt trotuare au inghetat de mult , iar seara scriu cate o carte, in gand, o arunc si apoi e dimineata. Reneg legaturi de simbioza intre somn si vis, hrana si dezvoltare, aer si plaman. Totul e bazat pe analogie : regimurle politice nu s-au dezvoltat cu ajutorul mancarii , iar plamanii nu depind numai de aer. Deci visul , somnul nu au legatura. Iar nici cuvintele nu prea mai au relevanta pentru tine , pentru mine, pentru noi. Viata e teatru, teatru e absurd, absurdul e abstract.

In consecinta, daca va mai vindeti ceva deveniti originali.

"Paharnicul rastoarna cupa, regina are insomnii. "

[Valeriu Sterian. Not related. ]

System of edges.

2007-12-05T12:07:00.000-08:00

Ce crezi ca ma intereseaza ce faci tu? Ce spui, ce canti, ce balbai, ce mananci, ce arunci sau de ce taci. Crezi ca o intereseaza pe ea, pe el sau ca ne intereseaza pe noi? Visezi. Si nu, nu ma refer la fenomenul somatic, fara importanta si fara legatura cu psihicul tau. Are orice fel de legatura posibila : esti un generator neintrerupt de probleme. Pentru tine, pentru altii, tot pentru tine. Nu te intereseaza. Stai, taci din gura si generezi.

Stergi mesele dupa ce se mananca mancarea. Te multumesti cu lipsa, nici macar cu firmituri si asa iti conturezi tu caracterul. O frumusete pura. Interioara, exterioara, o frumusete originara, bruta, vulcanica care intr-adevar se construieste doar prin lipsa.

Voiam sa-ti spun ca nu mai esti nici macar rebut. Acum evaluez ce se gaseste pe trotuare , inghetate sau nu, putin mai strict. Da. Exista perfectiune.

Nu cred asta, o stiu. Exista. Poate nu una generala, pentru toti oamenii care isi construiesc singuri statui, nu pentru cateii care tac sau catelele care latra. Perfectiunea pentru mine, pentru cel care o simte . Ceva abstract, absurd, dar excelent. Sa inceapa exploziile, artificiile si razboaiele . Am fericire.

Ar trebui sa simti ca te defineste inutilitatea. Totusi, mi-ai fost utila. M-am uitat la tine si am vazut slutenie, prostie, ipocrizie si refulare.

M-am uitat la tine . M-am uitat in alta parte si am vazut perfectiune.

[ mereu zappa]

For The Young Sophisticate.

2007-12-03T23:41:00.000-08:00

Ne invartim tot timpul in cerc. Asta e cert. Unii mai ies, altii noi intra, unii se opresc sa faca genoflexieuni. Sau nu. Nu cred ca asta e important oricum. Voiam doar sa stiu daca pe tine te dor culorile.

Se produce cateodata o aglomeratie infernala. Sunt unii care nu-si dau seama cand le-a venit vremea sa iasa din cerc. Si datorita volumelor lor grotesti ( tii minte ca am vorbit si de volume) inghesuie, incomodeaza, provoaca greata, scarba, repulsie. In astfel de cazuri, e de preferat sa plece cercul. Oricum probabil nu-si vor da seama ca nu mai suntem, nu mai sunt, nu mai e cercul.

Mai stiu si zile cand bate vantu prin diametrele cercului, dar totusi e cald , soare si parca si miros de mare. Eh, doar in zilele astea vorbim de un cerc propriu zis. In altele, e ba oval ba cateodata chiar patrat, pentru ca mai sunt unii care vor sa asculte pe la colturi.

Mai sunt zile, ore, minute in care nu mai e cerc, nu mai e nimic. Nu trece timpu, nu ingheata marea. Suntem intr-o stare de statu nascendi, unde nu mai avem nevoie nici de cerc . E cald, e foarte cald . Mai intervin cateodata persoane din exteriorul cercului inexistent si atunci devine canicula.

Deocamdata e iarna. Ingheata blocurile pe trotuar, ingheata curvele pe trotuar, ingheata cainii fara covrigi sau coada, tot pe trotuar., de fiecare data pe urme inghetate de cercuri.

Sa ai grija sa nu-ti inghete culorile, constiinta, cafeaua sau sucul de portocale. Pe trotuar.

" Radia-iate, or radia-ia-ia-iate a butzis aroma "

[ Frank. Frank Zappa ]

Prelude to the afternoon of a sexually aroused gas mask.

2007-11-24T00:22:00.001-08:00

Intuneric? Paienjeni? Apa? Oameni? Aer? Inaltime? Deja-vu-uri? Nu conteaza asta, conteaza ca ti-e frica. Ca te sperii, ca suferi, ca esti vulnerabil, ca nu mai simti nimic, ca fugi, ca te depasesti pe tine in viteza , iar la final , la final e triumful.

Exista studii care spun ca frica este generata de gena Stathmin , aflata in amigdale cu precadere, si ca poate fi tratata cu pastile continand hormonul cortizol.

Nu imi plac pastilele si mi-am scos amigdalele la 5 ani, asa ca nu o sa vorbesc despre acea frica.

Vorbesc de o anume frica , sa o numim voluntara. E frica pe care ti-o induci, pe care o ajuti sa te macine, pe care o amplifici cu buna-stiinta, de care mai apoi incerci sa scapi, doar pentru momentele imediat urmatoare. Avem un subconstient puternic, dar de multe ori individul e mai puternic decat subconstientul sau. Asa ca pur si simplu isi arunca in aer valori, idei, conceptii si credinte , cu un explozibil artizanal, facut in casa.
Tremur, murmur, puls crescand. Ne e frica, vrem sa ne fie frica, spunem ca ne e frica, incepem sa credem ca ne e frica. Dar deocamdata suntem neutrii: nu fugim, nu luptam. Din contra, ne apropiem, analizam in detaliu, amplificam, antropomorfizam , ne implicam mai mult , ne e si mai frica , suntem deja maniaci. Avem o manie, vrem sa avem o manie, spunem ca avem o manie. Si atunci , o luam la fuga.
Nu alergam nici in timp nici in spatiu, dar totusi obosim, strabatem distante imaginare . Ne oprim si vedem ca realitatea e aceeasi. Am obosit, a obosit si creierul nostru, un moment in care nu ne concentram la maxim si frica noastra poate disparea. Cu un ultim efort ne aruncam creierul in delir . Panica. Incoerenta. Panica. Avem, Vrem, Cine esti? unde sunt? Panica credem, Spunem ca panica, suntem, ah,concentreaza-te , FUGI !

Ultimul traseu ne propulseaza mai sus de viteza. Deschizi ochii si razi frenetic. In realitate , un impuls nervos iti ajunge la creier si tresari. Totul e la fel. Nimic nu e adevarat. Sau daca e , nu ai nevoie sa stii.
Te-ai injectat cu adrenalina in subconstient.

Dupa, viata se traieste la volum minim.

[ Frank Zappa- Prelude To The Afternoon Of A Sexually Aroused Gas Mask review. ]

Latrino.

2007-11-23T02:45:00.000-08:00

Nu pot sa ma opresc.

Ce bine ca e soare. Va vedeti mai clar. Sunteti nimicuri , cu sange fierbinte , pasiuni aprinse sau mimate. Ah da , se mai intampla. Suntem un neam latin, sangele fierbinte, pasiunea, betia si prostia nu ne sunt straine.

Dar cata unicitate.

Tu ai un singur reper in viata : atentia. Nu ai scopuri, idealuri, vise, visuri , idei, mese, paturi si asa mai departe. Ai doar niste sabloane si le mulezi in functie de reperul tau. Atentia, desigur. Ce schimbari rapide, ce obsesii de fatada si cate curbe d personalitate.
De ce imi bat capul? De azi nu mi-l mai bat. La naiba , ne copiezi umbrele.

In plus, nu vreau sa va pese. Nu va cer sa va pese. Nu trebuie sa va pese. Nici nu va pasa. Asa, acestea fiind spuse, de ce se bea cafea dimineata si lapte cald seara? Si de ce naiba aveti goluri in logica voastra ipocrita?

Rad , rad si respir , respir si stau cat mai departe de tine.

Dati-va porecle si ridicati-va-n slavi .

Miserupe. Da da cu sange de latin.

"Bah, bah , gata . bah, bah, sange ma, in gura matii" .

[ mai mult sau mai putin inspirat de OCS ]

Cine-s mai frumosi : oamenii , ploaia?

2007-11-12T11:34:00.000-08:00

Oameni nu suntem noi, dar oamenii suntem Noi. Individualizati, personali, intimi. Simbioza dintre noi ne face oameni. Adulatia, respectul, neincrederea, toate ne fac oameni. Existenta unui Tu pentru Mine ma transforma in om.
Altfel am fi materie , mai mult sau mai putin organizata, capabila sau nu de articulare, rationalizare si coerenta.

Cateodata Eul este om. Cateodata nu.

Despre ploaie mai are sens sa vorbim? Multi i-au inchinat idei, adorare, renegare, inchinandu-i astfel conditia de om.

Eu spun doar ca Ploaia cade peste Oameni.

[ Ploua infernal, ploaie de tot nebuneasca. ]

J'écris

2007-11-12T11:27:00.000-08:00

Je t'ai revé toute ma vie.
Dans tous les yeux verts je t'ai vu
Peignant le lever du soleil je t'ai vu
Vivant la vie en rose je t'ai vu.

Au fond des tous les jeux d'enfants
Autour la ville de l'amour
Dormant dans le sable salé
Il y a toi, oui, je t'ai vu.

Chaque matin et soir je t'ai vu,
Chaque année, chaque journée je t'ai vu
Guidé par ma voix je t'ai vu
Quand je t'ai manqué je t'ai vu.

Je ne te quitterais plus,
Comme je ne t'ai quitté jamais.

[ De l'idée de Paul Eluard - " Air vif " ]

Fireworks. Electric. Bright.

2007-11-10T07:25:00.000-08:00

" Weeping willow won’t you wallow louder? "

Cadenta a cuvintelor, ritm si simultaneitate. Nu scriem poezii, nu vorbim despre tine. Viata nu e despre oameni, viata e despre trait. Si chiar daca ar fi fost, nu am fi vorbit despre tine .

Ne pierdem timpul si timpul ne pierde pe noi prin detalii. Si chiar daca timpul reprezinta doar o intruziune de prisos pe o axa strict topografica , ne obsedeaza si ne aratam cu mandrie dependenti de el.
De unde stim ca viata nu e ceva iterativ? Si atunci ne blocam progresul in zadar pentru a face o analiza de prisos. Asa ca, daca e sa vorbim , chiar daca tot nu am vorbi despre tine, ar fi mai bine sa lasam parametrul timp in stanga. Plecam din stanga si scriem mereu spre dreapta.

" Poftiti la tiganici? (...) O tiganca, o grecoaica, o ovreica .. "

Bine, bine, nu vorbim despre tine, hai sa ne intoarcem la sacralitate. Sa lasam si sacralitatea in stanga. Cum ati vrea sa va fiti zei, cand v-ati vinde omnipotenta oricand pentru a putea dubla personalitatea cuiva? De oameni , marionete si costume s-a indepartat toata lumea, pentru ca ne-a fost greu sa vorbim despre caractere.
Amanam ca sa pastram ritmul. Si ritmul e atipic, amanam, acceptam, refuzam. Si simti ca totul e accelerat si iti pare bine ca ai aruncat totul in stanga, acum ai spatiu , acum ti-ai sacralizat haosul , acum sunt oameni ce manuiesc marionete si caractere imbracate la 4 ace , pe care le vezi cand vrei, care sunt cand vrei, dar mereu in stanga.

In directia ta mai sunt cativa. Raze , sunete prin iarba, ciocolata si tot ce iti mai trebuie pentru o dezvoltare armonioasa.
Si mergi mereu in dreapta , te inchini la tine cu dreapta, totul depinde de o dreapta, frumusetea include si ea o dreapta, poate alegi sa fi de dreapta si tot ce ai aruncat in stanga isi va crea o "dreapta" . Dreapta e acum un modus vivendi. E panica din nou. Manipulare involuntara. Mesaje subliminale.

"Ea nu doarme niciodata " . Nu, nu, nu o sa vorbesc despre tine. Cum ziceam, nemtoaica nu doarme niciodata.

Nu e de vina timpul, ci nevoia de obsesie .

"Gun hip, swollen lip, bottle sip. Lose grip "

[Nu, nu se dorea a fi un monolog surd]

Soon this place will be too small.

2007-10-26T00:04:00.000-07:00

Don't even look back to see how far you've come.

Nu ai cum sa te opresti. Pauza inseama esec, iar esecul te face un rebut. Nu sunt reguli stabilite de cei mai buni, nici de cei mai puternici si cu atat mai putin reguli stabilite de zei. Sunt legi ale firii, ale naturii .

Schimbarile se produc din interior spre exterior. Nu mai esti standard, esti inutil , esti chiar in plus. Caracterul , trasaturile si farama de principii ramasa se dilata, si asa deformat si dilatat, volumul tau ocupa considerabil un spatiu mai mare.

In rest, e simplu. Fiecare dintre noi e constient de volumul sau. Fiecare se stie, se cunoaste. Si fiecare supraego se indreapta vertiginos in afara standardelor. Daca egourile sunt caracterizate doar prin refulare, supraegourile si-au facut deja prezenta inutila. Si atunci, te esti partial un pierzator: deformari pe jumatate , volum pe jumatate mai mare.

Si cateodata nu le mai pasa nici celor direct implicati.

Ar fi ideal sa nu mai pierdem timpul nicidecum : sa iesim cu totii din standarde, dar pentru a fi viteza. Solutia optima sa ne facem loc intr-o lume a volumelor grotesti.

Dar intre timp crema de zahar ars,cu glazura de caise, putin calduta pe raftul unei bulangerii poate sa fac soarele sa rasara in mijlocul noptii ; primaverile , despartirile si ciocolata impart in continuare dogme si religii , iar cafeaua, rece sau calda, pe trepte sau pe scaun , se bea intotdeauna cu rasul celui mai bun.

Asa ca mai uitam cateodata de masurarea volumelor. Sau pur si simplu nu mai avem de ce sa le masuram. Constientizarea inutilitaii lor ne e inutila, pentru ca ne inventam cateodata cate o lume, in care intra doar volumele ideale de sentiment reciproc.

And I'll say the 3 words that we'll save us all.

Je te donne ca, comme tu est gentil.

2007-10-17T11:25:00.000-07:00

"Et j'irai comme je suis
Non je ne changerai rien
A toutes mes folies
A mon feu dans mes mains
A mon amour sans pudeur
A mon amour qui se déchaîne
Et même si ça fait peur"

In unele zile suntem prea ocupati ca sa ne mai dam seama ce ne ocupa timpul. In alte zile suntem ocupati pentru ca nu vrem sa avem timp si sunt zile in care nu avem timp, nu suntem ocupati, nimic nu trece, zile in care stagnam progresand . E clar ca fiecare secunda inlocuieste o alta in loc sa o preceada sie atunci nu e vorba de zile, ci de secunde.

Secunde ce s-ar putea intinde o vesnicie. Si toate sunt declansate de cineva, in niciun caz de ceva. Traim deci vieti paralele. Una traita de noi, pentru noi si una traita tot de noi, dar de dragul altora. Pe prima nici nu ne dam seama mereu ca o traim. Poate e impropriu folosit verbul " a trai" pentru ca nu dainuim , nu perpetuam nimic. Doar existam intr-un anumit punct, pe un anumit sistem de coordonate spatio-temporale.

Prea rece, nu? Irelevant raspunsul.

In aceeasi viata nu exista determinanti temporali, calitativi sau cantitativi. Totul e un punct, totul e un tot, cu proprietati uniforme. Nimic inseamna tot , atunci inseamna tot, mereu inseamna tot, mai mult inseamna tot, mai bine inseamna tot si toti l-am idolatriza pe Ionesco si l-am imita cu mandrie si in loc de " Buna, ce faci? " am zice " Tot, tot tot?" , in loc de "Te iubesc" am spune " Tot tot" si in loc de " Dans la rue un cambrioleur m'a vole le portfeuille et le portable" am insirui termenul "tot".

Si atunci, de ce nu facem asta niciodata? Sau de ce nu suntem constienti daca facem asta vreodata? Pentru ca viata cotidiana e pentru exprimare, pentru actiuni si reactiuni, pentru idei si delcaratii, pentru istorie si preziceri.

Si atunci la ce bun cealalta viata? Cu ce te ajuta ca ceva sa-ti apartina fara sa poti dispune de el? Pentru ce avem nevoie de ceva pe care nici nu-l constientizam?

Pentru ca poti sa te simti nemuritor.Pentru ca pot sa-ti ofer nemurirea.

Pentru tine. Pentru voi.

"Ainsi aiment les hommes que j'aime"

Exprimarea este echipolenta cu ideea. Se intersecteza undeva, in mijloc, in esenta, chiar daca nu coincid.

[ la rue ketanou]

Oh, what you do to me!

2007-09-25T13:15:00.000-07:00

Inchide si mai suna o data. Oricum telefoanele nu inteleg ce vreau sa-ti zic. De parca ar mai intelege cineva. Dar ne sacrificam. Nu de dragul sacrificiului , ci de dragul tau .

E soare , e toamna, si mai e si un buletin meteo cu iz frantuzesc printre noi.

Inghiti in sec si lasi in urma nimicuri si acte ratate. Ni se scurge orgoliul.

Ah nu, noi l-ai sacrificat.
Sa-l ia cine are nevoie de el.

______________________________________________

7. and i thank you all.
______________________________________________

O.C.S - Iaurt. Sau nu.

I can do anything i want. And so can you.

2007-09-08T04:52:00.000-07:00

Sit and listen. Sit and listen.

Si tu uiti. De ce ar fi asta ceva gresit? De ce ar fi asta ceva uman? Suntem o rasa de straini. Nu ne cunoastem, nici intre noi, nici pe noi insine. Suntem atat de diferiti, atat de multi si de risipiti si totusi indraznim sa ne caracterizam prin acelasi adjectiv: umani.

De parca am fi stiut vreodata cine suntem. De ce sa aspiram spre imitatio deii? Cand orice zeu, curat sau innamolit, ravneste sa ne imite pe noi. Nu ne simtitm in largul nostru sa vorbim despre ceea ce putem, despre ceea ce avem , despre ceea ce stim. E mai bine sa te complaci in mediocritate. E mai usor, mai comod si mai uman, nu?

Am uitat. Voi mai uita. Voi uitati. Mi-e indiferent. Nu ma cunoasteti, nu va cunosc. Si fiecare uita mereu altceva. Si nu o sa uitam niciodata toti acelasi lucru. Suntem doar straini . Si nici nu ar trebui sa incercam sa fim mai mult, nu? Nu am nevoie de o rasa umana care sa-mi fie aproape. Nu e nevoie sa intelegem o lume intreaga. Pana la urma traim mereu grupati in universuri personale .

O privire de ansamblu ar fi dezolanta. Suntem toti identic de diferiti intre noi si toti ne grabim undeva. Din fericire, nimeni nu priveste lumea in ansamblu. Sunt mai captivante si sunt chiar estetice detaliile.

Ar trebui sa fim venerati. Zeii au creat un singur univers, noi am creat milioane.

Stiu ca tu ai inteles. E de ajuns, oricum.

And i find it kind of funny, i find it kind of sad.

[ donnie darko review ]

Zapping through culture!

2007-09-05T04:58:00.001-07:00

La nivel naţional, promovarea culturii în rândurile tinerilor este privită precum un act fără rost, în contextul în care generaţia tânără se consideră a se îndrepta sper non-cultură. Mai mult decât atât, promovarea tinerilor ce ar putea avea un impact în domeniul cultural, fie în teatru, poezie, proză etc., întâlneşte de multe ori dificultăţi atât datorită lipsurilor materiale cât şi datorită lipsei unor contexte care să implice promovarea şi interacţiunea. .
Festivalul “Zapping Through Culture 2007” are ca scop crearea cadrului adecvat pentru promovarea activităţilor culturale şi creative ale tinerilor, constituindu-se ca şi o rampă de lansare a tinerelor talente, fiind o metodă de a arăta că generaţia noastră poate produce şi altfel de artă decât cea comercială, că suntem şi inovatori şi nu doar contestatari.
Lipsa promovării tinerilor talentaţi a fost menţionată în diverse contexte şi din diverse surse, rămânând totuşi o problemă a societăţii româneşti în momentul actual. Iată motivul principal care solicită crearea unui cadru în care tinerii talentaţi să poată fi promovaţi, dar şi să interacţioneze cu diverse personaje ale vieţii culturale româneşti
Zapping through Culture este un festival organizat de tineri , cu tineri si pentru tineri . Este o sansa de a ne face remarcati , de a inova si de a continua progresul cultural romanesc.
Mai multe informaţii găsiţi pe site-ul festivalului www.zappingculture.com

Picteaza-ti talentul, joaca-ti cunostiintele , developeaza-ti traditia , canta-ti stiinta, danseaza-ti idealurile si creeaza-te!