Incet incet , ma inec in ploaia mea .. Incep sa ard din lacrimi acide, sa ma sting in suspine grele , sa ma sufoc in furtuna ochilor pierduti.. Moartea survine dureroasa si seaca. Undeva prins intre absolut si relativ sufletul meu devine muritor. Ti-am spus ca o noua cadere mi-ar fi fatala.. Iar tu..m-ai luat de mana, doar ca sa-mi dai drumul din nou.
Sunt in cadere libera. Surprind in trecere rapida ochi tristi, priviri furate, sarutari visate .. Eu, tu.. Separat..Niciodata NOI .. Niciodata NOI ..
Ochii mei cenusii tradeaza. Ma tradeaza pe mine, tie.. Iar materia ii pedepseste, le ineaca sentimentul in ape sarate, amare, eterne .. Iar sufletul meu simte.. simte moartea inceata, dureroasa ascunsa sub apele tulburi de lacrimi..
E greu.
Imi plang o poveste .. Tu nu o crezi, iar eu cu atat mai putin..
Cu lama indiferentei tale inima mea incepe sa taie.. Putin putin.. Iubiri si Dureri ascunse se scurg din suflet, se imprima in gesturi imprudente , in priviri tematoare..
Picaturi de emotie cad.. cad.. cad..
Inima.. Vertij.. Inima.. Vertij ..
Inima se roteste cu putere in jurul tau.. Se roteste, zvacneste si picuri de seva cad in continuare in mine, in tine ... Separat..Niciodata NOI.. Niciodata!
Trup ostenit in balta de esenta .. O ultima suflare.. Remuscari, regrete..VREAU! Mi-e frica! Ce-am facut? Val negru, ceata funerara acopera privirea . Negru, mai negru , moarte . Moarte .
Inima mea s-a sinucis. Nu mai e nimic de facut. Ochii o condamna si o alunga in Infern . Dar oare nu este deja acesta Infernul? Ce pedeapsa poate fi mai mare decat condamnarea la durere eterna, la iubire dureroasa, rasplatita cu indiferenta ce aduce doar durere, atenuata de durera pacatelor unei sinucideri interioare?
Vise sfaramate, macerate, prefacute in nisip si aruncate de vant, in cele 4 zari .. In ura, in durere, in indiferenta, in uitare ..
Durere continua , indiferenta dureroasa , durere continua .
Ma trezesc. A fost un vis ..
Inchid ochii. Inca mai doare. Mai adanc , mai innegrit , durerea se resimte in plamani, in aerul respirat, in ochii ce vad , in inima ce simte.
N-am mai visat aseara, iar in gura simt gust fin de nisip condimentat cu ura, cu durere, indiferenta si uitare . Pe dinauntru simt inghetul adus de un foc mistuitor .
Ochii imi par mai tulburi ca niciodata , dar inca oglindesc, dezertori , dorul de tine .
Primul gand fugar se incheaga : oare astazi o sa-ti dai seama ca te iubesc? Oare astazi o sa te iubesc?
Un al doilea gand il sterge repede : nici nu cred ca ai observat ca traiesc ..
Al treilea gand imi ineca ochii si vantul in mari de sare : Oare nu-i acesta Infernul ?
2 comments:
funkmult prea tare..asa ma simt eo acum..in cadere libera..si nimeni..si nimic..nu ma pot opri..poate ca cel mai bine ar fi sa ne luam de mana si sa sarim amandoua in neant..in infinit..o cadere infinita..ar fi frumos...ai avea tp sa te gandesti la tot ce nu ai facut si ai fi vrut sa faci..la tot ce ai facut si nu ai fi vrut sa faci..la greseli..la momente fericite..dar nu o sa ai timp de regerete..cu stupoare..zuzu mic..>:D<..vei observa ca universul e finit..si infinitul la fel..am realizat asta azi..knd aflandu-ma in cadere m-am izbit de capat...de sfarsit..de adevar..:-<..
Totul e finit.. Sfarsitul este mereu urmat, in mod iremediabil, de un nou inceput! totul este inifint si se repeta, intr-un vertij maret! Se repeta iar noi nu putem schimba nimic. Mai mult chiar , nu incercam , nu dorim sa schimbam nimic. Doar repetam o rutina dureroasa. Sa avem speranta! Poate candva ne vom stradui sa ne schimbam si sa schimbam in bine!
Post a Comment