pasdecalais1918

Maine dimineata o sa ne trezim plini de firmituri. O sa te rog sa ma ajuti sa ma imbrac. O sa-mi oferi o mana de ajutor, dar la mine va ajunge o mana cu firmituri. O sa plecam imbracati in firmituri pe strazi faramitate pana o sa ajungem faramite.

Tu nu vezi ca am ajuns sa calcam in picioare orice sansa de a nu ne lasa dusi de vant?
Nici nu-ti dai seama, dar tot arunci din mine, in toate cele patru zari, firmituri.
Din cand in cand incerc sa ma adun. Din toate cele patru zari. Firmitura cu firmitura.

Maine dimineata o sa te trezesti langa o anagrama.
De maine dimineata o sa fiu o anagrama de firmituri aruncate si adunate din toate cele 4 zari.

Nu vrei sa recunosti dar in fiecare dimineata, dupa fiecare mic dejun, si tu aduni in palma firmiturile de pe masa si le arunci la gunoi.

Si eu le adun din gunoiul tuturor celor 4 zari.
Si asa mai departe.
Si asa din ce in ce mai departe.
Si asa mai departe de tot in toate cele 4 zari.
etc

34.311.19 - nealocat

Nu stiu cum , dar am ajuns sa traiesc intr-un oras fara intersectii.

De ceva timp am observat ca sunt din ce in ce mai putini oameni in orasul fara intersectii. In seara asta , pe strazi mi-am dat seama ca am ramas doar noi in orasul fara intersectii. Irevocabil, iremediabil, inexplicabil . Orasul asta e un oras intermediar. O sa ne mutam, cand o sa ne dam seama cum, intr-un oras fara strazi, fara oameni, fara pereti, fara cladiri, intr-un oras fara si o sa ramanem faramitati in orasul fara. O sa ne adunam fara faras, din orasul fara si o sa ne petrecem zilele fara si o sa traim fara si fara si fara pana la fara.

Am salvat lumea sau am luat-o razna?

0,311 - fara frecventa.

Mallarmean, barbian, foartian, spune-mi o poezie. Cu forta. Ia-ma de mana, si du-ma, mallarmeana, dar barbiliana si deloc foartiana pe strazi bucolice, de magnitudini catastrofice. Sa ne privim prin lentile cu dioptrii gnosice, abiotice, tarotice. Si cu tot avantul tau sa ne pregatim sa stam. Mallarmeani, barbio-barbiliani si pseudo-foartiani. Da-mi o elipsa, eclipsa pentru orice lipsa . Zi-mi ca-s orfista, trairista, hedonista . Fa-o din culpa si demonstreaza-mi ca rascolnicii nu sunt vinovati. Spune-mi truisme de sorginte lapidara, spune-mi de toate si peste poate impinge-ma dintr-un aforism in altul pana cand sange mallarmean, barbilionic si histrionic sa-mi vina-n obraji. Si cand o sa ma intrebi de ce iti vorbesc in dodii, in geometrii si in alte realitati imediate si eterogene sa cadem intr-o coma ce depaseste timpurile noastre si sa ramanem toata viata sa ne uitam la televizor la reportaje despre expozitii nunu.

Lasa-ma-n tendinta mea spre contorsionism lingvistic , manieristic si altele terminate in istic . Altele la fel de terminate ca altele pe care le stim. Lasa-ma-n voie, de bunavoie, sa ma enervez prozodic si sa aglomerez conglomerate de cuvinte aristocrate in spatiul de nimic ontic dintre noi.

Lasa-ma asa cum ma lasi cand ma lasi balta.

hai, lasa.

cam

asa
e
si
cu
tine.








cam
asa
e
si
cu
mine










cu
noi











si
exact
asa
e
si
cu
voi.





Nu ma omor cu fotografii, nu ma omor cu metafore, nu ma omor cu simboluri. Nu ma omor cu nimic.

Cher - Lock Holmes.

Stiu cine este criminalul.
Da, da, o sa va spun si dumneavoastra dar inainte o sa va acuz rand pe rand, ca apoi sa va apar si sa demonstrez ca desi ati avea toate sansele sa fiti criminalul nu sunteti. Fiecare persoana acuzata va parea chiar vinovata, va parea atat de vinovata incat pentru cateva minute pana la dezmintire, va crede chiar si dumneai ca e vinovata. Asta se va intampla cu fiecare in parte. Evident, ultimul va fi criminalul. Pentru a nu va pierde rabdarea voi trece, daca este necesar, peste cateva persoane , alese aleatoriu . Dintre cei de fapt nevinovati, desigur, ar fi o crima sa trec chiar peste criminal.
Ce?
Aaa, sa incep. Bine, incep , voiam sa va explic inainte.. Trebuie sa va luati toti rolurile in serio - Bine, gata, gata.

In dimineata in care victima a fost descoperita , dumneata Semion Stepanovici , te aflai langa victima. Tineai in mana un pumnal , care, atunci cand s-a confirmat ca este pumnalul cu care victima a fot injunghiata , a devenit cea mai importanta dovada ca nu dumneata esti asasinul. Nu, nu va mirati , oameni buni, ar trebui sa stiti pana acum ca cei ce vi se par cu siguranta asasini, nu sunt, de fapt, asasinii.
Ceea ce ma duce cu gandul la domnisoara Maria Petrovna. Desi domnisoara Petrovna a incercat sa ascunda relatiile sale atat cu victima, cat si cu Semion Stepanovici, desi sangele victimei a fost gasit pe camasa de noapte pe care aceasta incerca sa o arda in mies de noapte sunt ferm convins ca nici domnisoara Maria - pot sa va tutuiesc , nu-i asa? - nu este criminalul. De ce? Nu am nevoie de nicio dovada, stiti doar ca cei despre care descoperim ca ascund multe amanunte incriminatorii nu sunt niciodata criminalii.
Va plictisesc? Imi pare rau, o a ma grabesc. Nu era nici soferul, care furase ceasul de aur , din buzunarul de la piept al victimei, nici fiul bastard al victimei, care in mod bizar a mostenit toata averea tatalui ce nici macar nu era constient de existenta acestul fiu. Cum de ce? Cei care au motive financiare, legaturi problematice de rudenie nu pot fi criminali. Ar fi prea evident.
Am banuit-o deci, pe propria-mi sotie. Nu cunostea victima, nu era nicaieri in apropierea victimei in noaptea crimei, nu exista nici un motiv evident ca ea sa-l omoare, asa ca a trebuit - desi mi-a fost greu- sa accept ca sotia mea este criminalul. Asta pana cand am descoperit ca, Sofia Varava , sotia mea, era in secret amanta victimei si ca isi petrecusera ultima noapte - pentru victima- impreuna. Amantele nu sunt niciodata asasinii.

Asa ca ramane o singura persoana care ar putea fi criminalul. Doamnelor si domnilor, criminalul trebuie sa fiu eu.

(al)Te

- Nu o sa ajungem nicaieri. Nici nu cred ca as vrea asta. Important pentru mine e sa plec si tot plec , din ce in ce mai departe si din ce in ce mai repede, atat de repede si de departe incat ajung inapoi in exact acelasi moment in care plec.
- Atunci de ce mai pleci?
- Pentru ca am nevoie sa stiu ca pot sa plec.

Am uitat atat de multe , incat am inceput sa-mi imaginez altele, la fel de multe si le amestec usor cu altele si altele si alte altele , pana cand ni se face cald sau somn sau pofta de altele.

----------------
Now playing: Wim Mertens - Collateral Damage
via FoxyTunes

stomac.

- Cred ca am inceput sa controlez vremea.
- Cand?
- Aseara.
- Aseara a fost senin.
- Si nici nu ar fi avut de ce sa fie altfel.
- A fost senin de 2 saptamani jumate .
- Si nici nu mi-as fi dorit sa fie altfel.


Degetele de la mana mea stanga se mananca intre ele si nu

- Je n'avais plus beaucoup de plaisir a leur casser la gueule , voila le truc. Je m'etais habitue. J'etais blanc. Machinalement, je lissai de la main le revers de mon smoking.
- Imi place cand vorbesti franceza.
- Iti place pentru ca nu-ntelegi nimic.
- Ce ai zis?
- Nu am zis eu. Cel putin nu cred. Nu-mi amintesc cine a zis-o asa ca am inceput sa o zic de atatea ori pana o sa-mi dau seama. Am citit undeva ca daca treci cu mana peste scrisul unei persoane poti sa simti tot ce a simtit cel care a scris.
- Cea.
- Ce?
- Sau cea care a scris.
- Nu cred.
- Oricum nu are nicio legatura. Nu?
- Nu.
- Incerci sa simti ce a simtit francezul ala?
- Nu, incerc sa fiu francezul ala.
- De ce?
- Pentru ca pun pariu ca era imbracat foarte bine.
- Si?
- Si i s-ar vinde lumea pe plaja, pe strada, in magazine . I-ar da biletele, indiferent de circumstante, l-ar intreba de poezii pentru a omori papagali, l-ar lasa sa-i vrajeasca.
- Sa le.
- Ce?
- Sau sa le vrajeasca.
- Ma indoiesc.
- Oricum, nu conteaza. Si daca ti s-ar vinde lumea ce ai face?
- As cumpara-o.

Degetele de la mana ta stanga se beau intre ele de ceva timp. Nu te enerveaza deloc?

daca nu ne-am mai opri din vorbit am spune atat de multe incat nu ar mai fi important ce avem de spus si nimeni n-ar mai vrea sa spunem nimic si daca ai vrea sa spui ceva ar trebuie sa nu mai spui nimic altfel nu te-ar auzi nimeni. pacat ca noi vorbim atat de putin.

step on my trip

Se scurg imagini de pe o retina pe alta. Nu am nevoie de timp si nici timp de nevoi. E prea multa viteza in derularea imaginilor si retina nu proceseaza snapshoturile tale. M-ai atarnat cu susu-n jos si tot asteptam timpul. Un timp, doi timpi, trei timpi, patru. Visam pentru ca nu mai putem continua sa nu visam si dormim toata ziua aceea in care s-ar fi ivit ocazia sa

Defectele ne atrag atentia. Ne fac sa pierdem din viteza. Viteza exista pentru ca o pierdem. O pierdem din cauza defectelor. Suntem defecti.

Un poet scria la tabla o ecuatie simpla, dar greselile ieseau ca ciupercile dupa ploaie , il lua cu friguri si el se uita , asa rupt din soare cum era, la ciuperci si la greseli. In ultima banca canta cineva. Cum il chema?

- Cate persoane pot muri intr-o fractiune de secunda?
- De cate ori te poti trezi intr-o fractiune de secunda?
- Visele tale sunt legate-n serie.
- Daca se arde ceva, ma ard de tot?

bârlog.

odata ce am zis tot ce nu puteam sa zic imi amortesc mainele mai des , e mai mult soare , e mai liniste in oras si nu mai e aglomeratie, nu mai e poluare, nu mai sunt razboaie, nu mai sunt accidente, nu mai sunt antecedente. nu o sa zic niciodata tot ce as vrea sa-ti zic, mi-e frica sa nu salvez lumea.

090709/diluant%11190709

- Alo, da?
- E cate o ambulanta pe fiecare strada pe care trec, un soarece in fiecare bloc pe langa care trec, praf pe fiecare pereche de picioare care trece pe strazile cu ambulante , care trece pe langa blocurile cu soareci , timpul e mai rarefiat, oamenii toti sunt mai diletantisti si tropicali, fulgera noaptea, cad copaci, sparg ferestre, aparatele de prajit nu mai prajesc cartofi prajiti, visez ca am cosmaruri si ne trezim dimineata urcati in copac, cu picioarele in apa, cu apa in jur, cu apa peste tot si ne gandim cum am putea sa pescuim. Cred ca se cam termina din lume.
- Macar nu ne mai plictisim.
- E mai probabil sa te fulgere daca stai sub copac , decat in copac. Hai , urca.
- Multumesc. Portie dubla?
- Tripla. Cu glazura.
- Il stii pe omul prajiturica?
- Nu vreau.
- Ba da.
- Aici sau la pachet?
- E o lume minunata in care veti gasi.
- Mai vreau!
- Copii?
- Alo, salvarea?
- E dimineata!
- Multumesc.

----------------
Now playing: The Avalanches - Frontier Psychiatrist
via FoxyTunes

stadiu(m)

- Credeam ca-i deja toamna.
- Din cauza ploii?
- Si a tuturor oamenilor care se ingalbeneau, se inroseau si cadeau in jurul meu. Erau atat de multi ca nu-i mai recunosteam si calcam seara pe oameni galbeni si rosii si umpluti de noroi. Mergeam atat de greu si incepeau sa se ude strazile si umezeala urca pe ziduri, ferestre, pe nori, pe cer si se intorcea pe strazi si pe oamenii galbeni si rosii .
- E tarziu.
- Uite, au inceput sa se dezlipeasca oamenii de la ferestre si ferestrele de pe case si casele de pe pamant si toate cad , galben si rosu, si marginile lumii se incretesc si lumea se strange mototlita si nu-mi dau seama ce ramane . Nu suntem rezistenti la apa, nu suntem rezistenti la nimic, nici noi nici fotografia noastra stricata de lume peste care tot lipim cate ceva sa-i acoperim petele si rupturile. Dar ne bate inima din ce in ce mai tare pentru ca nu toata lumea e galbena sau rosie si ramane cineva in fotografia noastra spalacita.
- Si?
- E tarziu si toate sunt pe fuga, taci din gura, cobori si iti pui bine fotografia , oricum s-au dezlipit atat de multe incat punctele indepartate se vad destul de clar. Hai razi.
- Cum e poza?
- Cu dinti.