multumesc?

Luna e o persoana foarte sensibila, de fiecare data cand ii bate inima i se faramiteaza cam un centimetru cub din corp. Luna e facuta din sare, era tare frumoasa candva, avea ochii mult prea mari si tot ce isi dorea era sa vada rasaritul. Ea a murit candva, s-a inecat sau s-a topit in mare, dupa ce s-a sufocat catva timp inainte cu nuferii lui Vian. Initial ea murise frumos pentru ca nu murise cu adevarat, murise ca sa fie acolo niste cuvinte frumoase de care sa se emotioneze un om.
Nu s-a prea emotionat nimeni si Luna a murit. Pe bune.

Nici mie nu imi mai place luna decat in unele seri pe care tu le vrei din ce in ce mai putine. Pacat de Luna, odihneasca-se in pace.
Nu imi mai place luna pentru ca am avut ochii prea mari si cred ca m-am uitat prea mult la ea. Imi tot vorbeai tu de ochii mei si de atunci parca au devenit si mai mari.

Atunci cand ai ochii mari vezi prea multe si trebuie sa dormi mult. Sa nu te trezesti de tot niciodata, sa vezi multe doar in vis. Cred ca te-am vazut de miliarde de ori.

Si dupa ce te-am vazut de miliarde de ori, m-ai trezit intr-o dimineata. Intelegi acum de ce nu imi mai place luna? Tranzactia de la luna la soare e simpla: iti muti viata intr-o camera. Iar daca ai ochii mari trebuie sa te muti intr-o camera cu ferestre in tavan, sa vezi doar cerul, altfel ai vedea prea multe. Dupa ce te muti, iti incuie cineva usa si pleaca. Tu ramai in camera. E cald, din cand in cand e soare, si dupa un timp incepe sa-ti bata inima din nou. In camera in care m-am mutat eu si viata mea, e putin aer si inima mea are o criza de cruzime, un atac de panica apocaliptica , fatidica, are un fel de inversunare feroce sa iasa din camera. Asa sunt inimile astea, nu-si dau seama ca sunt doar niste organe, au pretentii de revolutionari iluminati, autodidacti.

Mai treci si tu din cand in cand in camera, mi-ai zis ca intr-o zi o sa ramai sau poate plecam amandoi de-acolo, nu stiu cum ar reactiona o inima ca a ta la o asa lipsa de aer.

Eu stau in camera, e cald, e bine , mai ales ca treci destul de des. Dar inima asta a mea se bate de una singura. Se spanzura in piata publica, se duce la ghilotina, se impusca si se taie si asta doar cat bate o data. Asa sunt inimile astea.

Eu mai stau mult aici in camera?
Aici in camera desi e bine eu nu ma simt la locul meu. De-aici din camera se poate lua orice: luati-mi inima, descurcati-va voi cu ea! Sau daca vrei viata mea, vino si ia-o, ar fi mai mult aer daca am ramane doar eu si inima.
Sau macar, deschide usa, plec eu: sa ramana acolo la tine in camera doar viata si inima.


M-ai lasat de ceva timp aici in camera si nu ma plang, e bine, e cald, dar cateodata chiar e prea putin aer.
Intr-o zi o sa ne plimbam frumos pe campuri largi, fara camere.