Cu placere.

- Cred ca am inteles de ce se intampla tot ce se intampla si in special in ordinea in care se intampla.
- Va deranjez?
- Nu, din contra.
- Ma asteptati?
- Asteptam pe cineva, pe oricine, cu care sa pot sa nu sincronizez.
- Daca sunteti singura va sincronizati?
- Intotdeauna. Si nu mai sunt sincope, pauze, alteratii, ulceratii, aberatii.
- Atunci sa plec.
- Mai stai.
- Ce se intampla cand iesiti din anacronism?
- Armonizez si din lipsa de optiune, potentez, patentez, epatez dezastre.
- Adica?
- Lasati-ma singura si o sa distrug sistematic, automatic, explicabil matematic cate un pic din tot.
- Cu ce ramaneti?
- Cu aberatii.
- Raman atunci un timp cu dumneavoastra.
- Multumesc , sunteti amabil.

4 comments:

castleless said...

nice!

miruna. said...

ma rog.

catalin c. vasii said...

Cu aberaţii tăcute sau aberaţii pe jumătate rostite, domnişoară?

miruna. said...

pe atunci cred ca erau pe jumatate rostite, acum sunt tipate sus si tare.