- Cred ca am inteles de ce se intampla tot ce se intampla si in special in ordinea in care se intampla.
- Va deranjez?
- Nu, din contra.
- Ma asteptati?
- Asteptam pe cineva, pe oricine, cu care sa pot sa nu sincronizez.
- Daca sunteti singura va sincronizati?
- Intotdeauna. Si nu mai sunt sincope, pauze, alteratii, ulceratii, aberatii.
- Atunci sa plec.
- Mai stai.
- Ce se intampla cand iesiti din anacronism?
- Armonizez si din lipsa de optiune, potentez, patentez, epatez dezastre.
- Adica?
- Lasati-ma singura si o sa distrug sistematic, automatic, explicabil matematic cate un pic din tot.
- Cu ce ramaneti?
- Cu aberatii.
- Raman atunci un timp cu dumneavoastra.
- Multumesc , sunteti amabil.
4 comments:
nice!
ma rog.
Cu aberaţii tăcute sau aberaţii pe jumătate rostite, domnişoară?
pe atunci cred ca erau pe jumatate rostite, acum sunt tipate sus si tare.
Post a Comment