in credere

De acum incolo ma voi trezi in fiecare dimineata la fel : ochii in tavanul alb, fara pata, fara zgarieturi, fara cusur, zambind fara pata, fara zgarieturi, fara cusur.

Inca de acum incepe sa se dezlipeasca din decor cate o strada. Fiecare strada dezlipita inghite oamenii dezlipiti si se ruleaza incet, se inghit, strada si oamenii, oamenii si oamenii , oamenii si strada.
Mi-e somn stradal , brutal, rupt de general, mi-e un somn dezlipit si el din lipitura.
In noaptea asta o sa adorm iar de maine dimineata ma voi trezi apretata, plastifiata, fara pata, fara zgarieturi, fara cusur.
Si pe strazile ramase sa iasa cainii sa-mi cante arii, sa pescuiasca perle, sa nu dea 3 parale pe strazile de azi, de ieri si nici sa nu si le mai aminteasca pe cele de anul trecut. Sa cante cainii, sa cante si noroaiele sa se schimbe in flori , si florile in arii fara pata, fara zgarieturi si . Hai ca v-ati prins.


Singurul cusur al lumii perfecte ar fi ca din pacate cainii traiesc inzecit mai putin decat ariile lor.
Apropo, inteleg si accept.

No comments: