Visez...
Te strig! In noapte, in iarna, prin vant... Te strig sub cerul vested, umilit de pacate, te strig, te chem, te caut ... Te sperii de langa nori, te alung de langa soare , te despart de luna, te rup de stele si te ascund cu grija printre vise .. E mai bine asa .. A intarziat prea mult lumea asta trista si s-a murdarit cu namol de lasitate si gunoaie de pacat .. Iar noi respiram! Cateodata mi-e frica sa nu ma copleseasca mirosul putrezit ce ei il numesc aer si imi retin cu teama rasuflarea ..
O viata.. Doua vieti.. Trei vieti.. Patru vieti .. Cinci vieti..
Respir ! Venin dureros imi umple plamanii.. Va simt rai , goi si putreziti .. Dar respir.. O viata,doua vieti, trei vieti .. Imi promit mai arzator sa nu ajung ca voi!
Iar te-am pierdut! Carari serpuite de destine te-au inghitit din nou! Ce stea sparta te-a ascuns acum? Ce soare span, ce luna viermanoasa ti-a baut esenta ?
Aici erai! Ti-am zis, juju, sa nu te ghemuiesti sub plapuma cerului.. E plina de cosmaruri surde si de tipete pagane .. Apoi ma pierd eu si tu ma gasesti si ma ascunzi in amintirea ta..
Si stiu ca e tarziu ... A trecut lumea deja prin 3 milenii .. Dar nu mi-e somn .. Dormiti voi, suflete compromise!
Cat as vrea sa te cunosc .. Sa stiu cine esti.. Sa te privesc in ochii gri si sa ii vad verzi ... Sa fiu sigura ca existi si sa stiu ca nu incerc degeaba sa ii schimb .. Sa stiu ca exista culori in lume si ca tu stii sa pictezi.. Ca exista sunete in lume, iar tu esti cel mai bun cantaret ... Ca exista litere, iar tu esti cel care le scrie cel mai bine...
Sa stiu.. Sa fiu.. Sa simt .. Iar tu , sa simti, sa fii, sa stii ..
Ai girja de tine, griul meu verde!
No comments:
Post a Comment