It's a game called "Where I end and you begin"...

Visez ...

Te inchizi in tine si tipi! Spargi sentimente, strici stari, arunci emotii, strivesti ganduri! Te inchizi inauntru-ti , unde peretii goi sunt rani vii ale greselilor tale . Tipi ca sa nu te mai auzi tipand, iar strigatul spart de un val de nepasare graveaza regreta intr-o constiinta neagra.

Neagra era lumina din ochii frumoasei Alba-ca-Zapada . Buzele rosii ca sangele mamei ei pe zapada inghetata si blandetea ochilor. Cei 7 pitici stau si contempla mormantul de sticla acoperit cu flori mici si albe , iar soarele rasare .

Rasare de dupa o tulpina lunga de trandafir. Ochii mari , sticlosi se ceonfunda cu petele rotunde de pe haina rosie de catifea. Are picioarele prafuite, respira greu , buzele ii sunt uscate iar lacrimi grele ii inunda obrajii. Nu se astepta ca viata sa fie atat de dura cu ea. E doar o gargarita. E dura viata.

Viata ei se schimbase complet. Se privea in oglinda si nu recunostea masca pictata . Masca de afara, pictata dupa cea interioara. Se vedea urata. Rujul rosu ii umplea buzele de cuvinte vulgare , obrajii devenisera abrupti sub povara pudrei ieftine , ochii mici, murdari ce vesteau inceputul uneie conjunctivite. Se vedea straina. Isi iubea parul imbujorat... Dar acum roseata aceea se scursese intr-un blond spalacit.Era tarziu si trebuia sa plece. Isi privi chipul pentru ultima oara si suspina.

Suspina si isi indesa caietele ude in ghiozdan. Intr-o zi toate glumele aveau sa inceteze si toti vor fi sa-i fie prieteni. Isi sterse mainile pline de noroi de coltul rochitei carpite. Era un copil rau. Si mama avea s-o certe pentru ca isi rupsese ultima rochita. Si nu se va mai duce la scoala pana ce nu vor gasi ceva de imbracat pentru ea. Sau poate ca mama ii va pune inca un petic.

Un petic de lumina danseaza pe podeaua lustruita. Miros fin de ceara ii inunda narile. Isi misca labuta lenes incercand sa o spele in lumina. Se ridica. Isi scutura capul si mustatile albe, apoi coada stufoasa .Se avanta nebuna inspre pata de lumina. Soarele o ameteste. Se intinde pe luciul podelei. Se alinta in lumina, gadilata alene de o raza alba . Clipeste grabit a somn. Tic-Tac! Tic-Tac! Ceasul agatat in perete ii spune aceasi poveste veche. Tic...Tac...Tic.. Tac.. Viseaza.

2 comments:

Anonymous said...

scrii interesant....ai idei bune, si iti alegi cuvinte potrivite....very nice

miruna. said...

multumesc.