Ad hominem

A inceput incet cu un val
Spart de tarmul rece al nepasarii.
Ii ingaduiai orice.
A inceput sa arunce cutite fierbinti
Spre inima ta
Si tu vroiai sa te aperi
Cu vorbe.
Incercai sa-i spui,
Dar nu auzeai decat tipatul rece
Al unui pescarus.

Unul dintre cutite i-a atins aripa
Si ti-a taiat zborul.
Te zbateai pe pamantul insengerat
Cu aripa de pescarus taiata.
Nu mai vroiai nimic
Decat sa nu mai arunce cu cutite.
Se uita nelinistit la tine
Cum sangerai pe dinauntru
Si a tacut.

El vorbea, dar tu ai crezut
Ca vrea sa omoare pescarusul.
Si te-ai speriat
Si te-ai infipt in cuvinte cu atata forta
Incat au devenit cutite.
Te-ai taiat cu niste consoane ascutite
Pana cand ai inceput sa sangerezi
Prin pescarus.
Atunci ai cazut in genunchi
Si-ai implorat iertare

Ai renascut prin vorbele lui,
Caci te-a iertat…