NU Visez..
Dezamagire . Dezamagiri. Mult praf si o coroana aruncata in noroi. Un copil care plange , care renunta sa fie rege in imparatia lui.
Vom juca scena astadoar in doi. Tu si cu mine. Niciodata impreuna. Nu, nu vom juca pe aceeasi scena. Tu pe un piedestal , iar eu pe scena mea . Cei doi spectatori indragostiti isi vor imagina ca suntem laolalta. Tu nu ai replici. Nu e nevoie sa iti spun ce sa faci. Tu trebuie doar sa te comporti obisnuit. Vei respecta, desigur, stilul tau evaziv , distrat, nepasator si uneori vulgar. Da, poti sa razi! Tu vei juca rolul tau! Nu iti trebuie nici costum, nici masca! Ai putea renunta totusi la aerul confuz, nu ne ajuta cu nimic! Stiu ca ai inteles totul de la inceput, nu trebuie sa disimulezi nestiinta.
Rolul meu e mai complicat. Eu te voi juca tot pe tine. Da! Vom fi doi de acelasi fel! In oglinda. Nu trebuie sa te limitezi la sentimente ample si lente. Ma voi stradui sa reproduc intru totul si starile suprimate .
Recuzita e simpla. Tie nu iti trebuie nimic , doar coroana mea aruncata in noroi si poate o lacrima-doua sa te amuze in pauzele de masa! Nu vom lucra tot timpul. Cateodata , obosesc! E destul de greu sa par nepasatoare!
Urcat pe piedestal traiesti! Ma angajez sa-ti reproduc intocmai indiferenta! Daca vrei renunt si la pauzele de masa! Voi fi oglinda cu norma intreaga a sentimentelor tale!
Cineva sa devina rege in tara
mea! Stergeti coroana de nori si purtati-o! Aveti grija de rasetele si de zambetele si de lacrimile mele! Ma inclin cu indiferenta, Majestate! Ma iertati, defect profesional!
Esti mandru? Am devenit o replica de-a ta! Iti joc pe scena viata! Pentru tine am renuntat chiar la visat!
[ Spectacolul continua pana cei doi actori se contopesc cu personajele si isi continua existenta in mod indiferent , devenind imuni la dragoste sau la ura ]
Dezamagire . Dezamagiri. Mult praf si o coroana aruncata in noroi. Un copil care plange , care renunta sa fie rege in imparatia lui.
Vom juca scena astadoar in doi. Tu si cu mine. Niciodata impreuna. Nu, nu vom juca pe aceeasi scena. Tu pe un piedestal , iar eu pe scena mea . Cei doi spectatori indragostiti isi vor imagina ca suntem laolalta. Tu nu ai replici. Nu e nevoie sa iti spun ce sa faci. Tu trebuie doar sa te comporti obisnuit. Vei respecta, desigur, stilul tau evaziv , distrat, nepasator si uneori vulgar. Da, poti sa razi! Tu vei juca rolul tau! Nu iti trebuie nici costum, nici masca! Ai putea renunta totusi la aerul confuz, nu ne ajuta cu nimic! Stiu ca ai inteles totul de la inceput, nu trebuie sa disimulezi nestiinta.
Rolul meu e mai complicat. Eu te voi juca tot pe tine. Da! Vom fi doi de acelasi fel! In oglinda. Nu trebuie sa te limitezi la sentimente ample si lente. Ma voi stradui sa reproduc intru totul si starile suprimate .
Recuzita e simpla. Tie nu iti trebuie nimic , doar coroana mea aruncata in noroi si poate o lacrima-doua sa te amuze in pauzele de masa! Nu vom lucra tot timpul. Cateodata , obosesc! E destul de greu sa par nepasatoare!
Urcat pe piedestal traiesti! Ma angajez sa-ti reproduc intocmai indiferenta! Daca vrei renunt si la pauzele de masa! Voi fi oglinda cu norma intreaga a sentimentelor tale!
Cineva sa devina rege in tara
mea! Stergeti coroana de nori si purtati-o! Aveti grija de rasetele si de zambetele si de lacrimile mele! Ma inclin cu indiferenta, Majestate! Ma iertati, defect profesional!Esti mandru? Am devenit o replica de-a ta! Iti joc pe scena viata! Pentru tine am renuntat chiar la visat!
[ Spectacolul continua pana cei doi actori se contopesc cu personajele si isi continua existenta in mod indiferent , devenind imuni la dragoste sau la ura ]
No comments:
Post a Comment