Plusque minusque amor!

Inchid ochii. Inchid gura. Imi astup urechile. Imi inchid visele . Imi innabusesc respiratia. Imi stapanesc tremuratul .
Iarta-ma!
Incerc sa ma dematerializez. Incerc sa imi opresc fiintarea, sa devin nimic, sa nu mai fiu, sa se uite ca am fost vreodata. Sa imi doresc atat de mult , incat visele mele sa induplece timpul , sa se intoarca si sa ma stearga, sa ma uite undeva prin nimic. Frunzele sa nu mai fie strivite sub talpa mea rea , ploaia sa nu mai ude o piele rece , povesti fara viitor sa nu mai fie visate de un copil prea trist si prea absent.
Iarta-ma!
Nu stiu ce am facut . Nu inca. Obrajii patati de alb presimt lacrimi dulci de sare , cazand in rostogoale. Inima precipitata prevede o lupta crancena si un esec tragic. Buzele muscate prevestesc o poveste incheiata de al meu suflet, in stil melodramatic si absurd . Iar ochii .. ei te anunta doar pe tine!
Iarta-ma!
Pentru ca stiu , intr-un final , si tu o sa suferi! Si obrajii mei vor prevesti lacrimile tale, inima nu se va frange ci doar va fi solidara cu sufletul tau frant si povestea.. ei bine, povestea o inchei tot tu! Nu cred in finaluri fericite , iar tu imi vei face pe plac! Stiu ca din iubirea mea voi genera durere. Iti voi mutila sentimentul si ti-l voi impregna adanc in suflet, carne , vise. Te voi aduce in stadiul in care vei blestema iubirea, vei blestema natura ta umana si nu in ultimul rand, ma vei blestema pe mine, pentru ca te-am facut sa urasti sa iubesti!
Iarta-ma!
Blestem un suflet la iubire!
Iarta-ma!
Iti ard sentimentul , il injunghii, il spanzur, il sedez , il inec si il arunc in gol , doar pentru a-l resuscita si a incepe tortura din nou.
Iarta-ma!
Incearca sa nu ma iubesti!
Iarta-ma!
Acum ai inteles ca te iubesc?