Sa renunti? Nu poti. Daca ai fi singur te-ai aseza la locul tau pe raft , ai cere, ai implora sa te dematerializeze si sa nu mai fi. Daca ai fi doar tu , dupa incendierea viselor, te-ai transforma in cenusa. Daca ai trai intr-un vid emotional visele tale nici nu ar fi ars, din cauza lipsei oxigenului si a sentimentelor.
Dar nu! Nu esti singur , nu esti doar tu si nu esti izolat de suflete. In absenta viselor , nu te prafuiesti , nu dispari si nu te schimbi , pentru ca pentru tine exista.
Atunci existi si tu. Imi iau cenusa de vis , o spal si o usuca soarele tau. Acum am vise noi! Am vise noi , pentru ca eu exist si pentru ca exista si existi . Intr-adevar se schimba totul. Acum visez curcubeul in sepia , iubirea alb-negru iar negrul si albul au reflectii color. Vise acromate , sentimente desaturate, batai de inimi colorate.
Mi-e frica de furtuna, de un fulger si de tunetul care il urmeaza. Atunci, nu deschid ochii in vis. Umbra a constiintei mele - perdeaua intre tumultul ochilor si linistea ta. Cat vei mai sta sa pot reconditiona vise?
Ramai. Nu pentru vise.
Cat vei mai sta?
No comments:
Post a Comment