Solutii. Reactii. Noi

Astazi tratam solutii , stabilim reactii si coeficienti. Astazi simt, respir , iar tu stai ascuns, inevitabil, de incertitudine. Nepasare , durere , nimic . Astazi voi smulge din mine, doar pentru implinirea ta. Te ionizez.

Imi schimbi culoarea, dar si eu te recolorez . Am gust specific, acru pentru mase , iar tu dispari alunecos din clipa in clipa. Si , da, reactionam!
Experimentul incepe. Ma rogi sa plang, sa plang mult , iar tu imi vei purfica lacrimile in solutie apoasa.
La inceput sunt eu acidul . Dar dupa, raman din noi doar iubiri si resentimente conjugate. Iar noi ramanem ioni disparati, cu o incarcatura emotionala diametral opusa.
Ma intorc si imi plec capul. Privirea ta ma arde . Reactia noastra de neutralizare a fost un esec. La fel ca ecuatiile chimice scrise cu gandurile mele , peste sunetele de chitara ce iti bantuie mintea. Regret esecul , regret coeficientii prost stabiliti si urmele de radiera pe sentimente partial suprimate. Regret. Pe mine, pe tine, pe el.

Nu am avut decat de pierdut. Am dat din mine si am ramas cu o umbra usoara de eu. Iar pentru tine , deducere prin analogie.

Trantesti sufletul de-o parte. Ne-am deazamagit. Renunti la teorie . Te descotorosesti de constante, formule si mase molare. Deschizi ochii si privesti in jur, din verdele tau. Eu potolesc furtuna sa nu incalc normele de protectie a muncii din laborator.
Acidul reactioneaza cu baza.

Pentru a preveni un nou esec ma voi comporta ca un solvent amfoter.

Dar privirea prea verde se cristalizeaza in emotii , iar furtuna te tulbura si mai rau. Demult resemnat , abandonezi sentimente si momente . Te vei intoarce peste un timp, un an, un minut sau .. nu!

Dar tu nu stii, ca Noi suntem o reactie ireversibila!