Te-amesteci cu vise stinse si cu nisipul ud. Esti gustul sarat al marii amestecat cu o lacrima dulce, cu genunchi tremurand si cu panica amara care imi intuneca ochii. Mana ta e nisipul sarat care imi incarca parul , in ochii tai e cald si mare. Vorbesti cu glas de vant , vorbesti , dar nu e frig , picioarele goale se spala de pacate pe drumul dinspre plaja.
Dormi.
In ochii mei panica neagra si nisip fin. Si ameteala se rasfrange in ochi , si soarele pe piele alba , iar norii ii adun pe talpi. Strang stari in mine, strang stari sa nu pierd nisipul!
Dar e mai bine ca dormi. Noapte buna! Ai face rau daca te-ai trezi. Cateodata sperii nisipul.
Poate ca tu ai venit doar sa pleci.
Subscribe to:
Post Comments (Atom)
No comments:
Post a Comment