Evanescenta

De fiecare data e la fel.
Nu il vede,
Dar ii marturiseste tot.
Un pariu , o carte jos.
Ea a pierdut,
El a castigat suprematie.
Ii deschide ochii in fata oglinzii ,
Sa vada furtuna
Eclipsata de soare.
Aprinde un fir de nisip,
I-l aseaza in palma
Si sufla sa treaca timpul mai repede.
Inchid amandoi ochii .
Sare pe sare
Si fumul nisipului in aer.
Ea deschide gura
Si isi umple plamanii
De el .
Iar el arunca parfumul ei
Pe geam ,
O face pe ea
Amanta cu vantul.
Mai arunca o carte, miza creste,
Ea pierde mereu in fata lui:
El o prinde de iubire cu putere si
O arunca mereu cat mai departe
Doar pentru a o prinde
Din nou.

Si mereu din ea ramane tot mai putin.
O data i-a uitat zambetul
Pe un nor.
Ea n-a mai ras pana cand l-a spalat ploaia
Si i l-a inapoit.
Acum zambeste mai fluid,
Mai repede , mai curgator.

Nu! Nu merge!
Nu poate sa-i spuna tot
Nici acum,
Singura,
Repetand in fata oglinzii.
Oricum a ramas atat de putin din ea :
Patru sentimente , o frica , un vis
Si el in plamani.

Incet. Incet.
Il iubeste de acum,
Pentru ziua cand nu o sa o mai gaseasca.