Sit and listen. Sit and listen.
Si tu uiti. De ce ar fi asta ceva gresit? De ce ar fi asta ceva uman? Suntem o rasa de straini. Nu ne cunoastem, nici intre noi, nici pe noi insine. Suntem atat de diferiti, atat de multi si de risipiti si totusi indraznim sa ne caracterizam prin acelasi adjectiv: umani.
De parca am fi stiut vreodata cine suntem. De ce sa aspiram spre imitatio deii? Cand orice zeu, curat sau innamolit, ravneste sa ne imite pe noi. Nu ne simtitm in largul nostru sa vorbim despre ceea ce putem, despre ceea ce avem , despre ceea ce stim. E mai bine sa te complaci in mediocritate. E mai usor, mai comod si mai uman, nu?
Am uitat. Voi mai uita. Voi uitati. Mi-e indiferent. Nu ma cunoasteti, nu va cunosc. Si fiecare uita mereu altceva. Si nu o sa uitam niciodata toti acelasi lucru. Suntem doar straini . Si nici nu ar trebui sa incercam sa fim mai mult, nu? Nu am nevoie de o rasa umana care sa-mi fie aproape. Nu e nevoie sa intelegem o lume intreaga. Pana la urma traim mereu grupati in universuri personale .
O privire de ansamblu ar fi dezolanta. Suntem toti identic de diferiti intre noi si toti ne grabim undeva. Din fericire, nimeni nu priveste lumea in ansamblu. Sunt mai captivante si sunt chiar estetice detaliile.
Ar trebui sa fim venerati. Zeii au creat un singur univers, noi am creat milioane.
Stiu ca tu ai inteles. E de ajuns, oricum.
And i find it kind of funny, i find it kind of sad.
[ donnie darko review ]
Subscribe to:
Post Comments (Atom)
8 comments:
fiecare ramane prizonierul propiului destin
mai sunt si unii care raman prinsi in destinele altora.
nu stim ce vrem.
am stiut probabil odata, dar nu am bagat de seama.
suntem umani dar cel mai important...suntem populari
mmmmmmm.. a 11-a deci :P
mie mi se pare ca oamenii nu vor sa bage de seama.
niciodata nu e prea tarziu.
si totusi niciodata nu o sa fie cum ar fi fost.
Post a Comment