A modified dog.

Pondered the significance of short-person behavior In pedal-depressed panchromatic resonance And other highly ambient domains... In ultimul timp a inceput sa-mi placa de voi. E ca si cand as merge la teatru, de 3 ori pe zi sau de cate ori va vad. Se joaca o comedie , destul de proasta ce-i drept, cam vulgara si cu poante strict fizice. Nici scenariul nu e excelent . Nu, nu , sunt replici previzibile, incorecte din punct de vedere gramatical, si care se repeta de-a lungul piesei intr-un mod sacaitor. Costumele nu-mi plac : sunt disproportionate, neasortate , special facute pentru volumul grotesc . Mai bine le faceati din materiale neconventionale , din materiale reciclabile sau mai bine nu jucati piesa deloc. Nu-mi place distributia : persoane cu pretentie de rasa canina , nu-mi place decorul , nu-mi place ca nu trebuie sa-mi iau bilet, nu-mi place ca e o piesa patetica, nu-mi place ca mi-e mila de actori, de regizor si mai ales de scenarist, nu-mi place ca sunt printre singurele persoane din public de fiecare data. De fapt nu , nu a inceput sa-mi placa de voi. Dar nu sunteti singurii actori. Traim intr-o lume in care actorii ies la duzina, cu un personaj ales si cu o piesa prestabilita. Ei zic ca improvizeaza sau , mai grav, ca spun adevarul. Apoi actorii imbatranesc sau publicul moare - de plictiseala - iar cand se schimba publicul trebuie sa se schimbe si actorii. Mai sunt si cateva piese in piese , deosebit de interesante si oarecum amuzante. Actorii joaca piese intre ei si fie sunt pe rand public fie aleg o mare stea, de calibrul lor, sa le fie pentru totdeauna public. Steaua accepta, ce naibii, vorbim de actori de valoare , singurii actori care se cred stele in noroi. Ar fi mai bine ca stelele sa ramana intre stele , sa straluceasca impreuna pana la adanci batraneti intr-un amestec uniform de pamant si apa. Dar pentru ca dusmanul dusmanului meu e prietenul meu sau poate pentru ca nu vor ca rasa lor sa ajunga la extintie actorii joaca si pentru noi cateodata , pentru mine cu siguranta, pentru tine si probabil, chiar daca nu stii, pentru fiecare persoana pe care o cunosti sau care te cunoaste. Si cate generatii de actori au fost si vor mai fi. Si toti sunt complexati si supraapreciati de ceilalti din breasla. Toti plang ca sunt grasi , toti plang ca nu sunt in stare sa vorbeasca, toti tipa, toti se imbata, toti fumeaza, toti se imbata din nou si povestesc cu mandrie publicului intr-un monolog esuat. Nici unul nu isi da seama vreodata de penibilul situatiei. Delicios de observat este ca , desi armate intregi de acotori marsaluiesc prin viata ta personala , teatrele au pe scene din ce in ce mai putini actori. Mult mai reconfortrant e noroiul decat scena , mai ales de cand cainii nu mai au coada! A curious breeze A garlic breath Which sounded like a snore

[ frank zappa - Evelyn, a modified dog ]