System of edges.

Ce crezi ca ma intereseaza ce faci tu? Ce spui, ce canti, ce balbai, ce mananci, ce arunci sau de ce taci. Crezi ca o intereseaza pe ea, pe el sau ca ne intereseaza pe noi? Visezi. Si nu, nu ma refer la fenomenul somatic, fara importanta si fara legatura cu psihicul tau. Are orice fel de legatura posibila : esti un generator neintrerupt de probleme. Pentru tine, pentru altii, tot pentru tine. Nu te intereseaza. Stai, taci din gura si generezi. Stergi mesele dupa ce se mananca mancarea. Te multumesti cu lipsa, nici macar cu firmituri si asa iti conturezi tu caracterul. O frumusete pura. Interioara, exterioara, o frumusete originara, bruta, vulcanica care intr-adevar se construieste doar prin lipsa. Voiam sa-ti spun ca nu mai esti nici macar rebut. Acum evaluez ce se gaseste pe trotuare , inghetate sau nu, putin mai strict. Da. Exista perfectiune. Nu cred asta, o stiu. Exista. Poate nu una generala, pentru toti oamenii care isi construiesc singuri statui, nu pentru cateii care tac sau catelele care latra. Perfectiunea pentru mine, pentru cel care o simte . Ceva abstract, absurd, dar excelent. Sa inceapa exploziile, artificiile si razboaiele . Am fericire. Ar trebui sa simti ca te defineste inutilitatea. Totusi, mi-ai fost utila. M-am uitat la tine si am vazut slutenie, prostie, ipocrizie si refulare. M-am uitat la tine . M-am uitat in alta parte si am vazut perfectiune.

[ mereu zappa]