Dancing with myself.

Chiar crezi ca nu am nimic de spus. Ba da. Dar nu mai au aceasi coloana vertebrala spuse acum, dupa o zi, o noapte, o saptamana sau 10 luni. Uitam cuvinte inodore si inspide, de dragul de a le uita, de dragul de a sta fara a spune nimic. Nu e refulare . Pentru ca iti place, gusti fiecare minut si a doua zi te arunci aventuros in mai mult.

Sau tu esti persoana care-ti vorbeste, in timp ce tu taci sau razi sincer si cu talpile murdare ? In cazul asta, m-am inselat . Nu vrei sa taci , dar nici nu vrei sa spui nimic. Vorbesti de tot si de toate, de el, de ea, de el cu ea, de el fara ea, dar niciodata de voi. Aluzii transparente, ameteli neconditionate si rudimentar mimate. Ce esec.

Aveti amandoi acelasi scop. Si amandoi ocoliti tot ce nu e de ocolit, va impiedicati, va impotmoliti pentru ca va place suspansul. Va place asteptarea. Va place cateodata chiar gustul amar diluat in linisti si nelinisti . Va place ca uitati sa va beti cafeaua.

V-au placut mereu. Ar fi pacat sa va placa la nesfarsit.





Care era scopul?

[ Generation X. Oarecum neinspirat, doar coloana sonora. ]