Half of what I say .

is meaningless. Eu ma gandeam la cu totul altceva. Atat de diferit incat nici nu-mi mai tin mint ideea. O imprumut oarecum pe a ta. E mai ieftina, dar atat de ieftina incat e calda, deloc vulgara ci doar accesibila. E prea accesibila si deja au inteles toti despre ce e vorba. Mesajul nu e subliminal, ideea mea e putin mai indicata. Avem nevoie doar de ceea ce nu avem. Nu avem niciodata nevoie de ceea ce ne este dat. Ne sta in fire, suntem ordinari si tu esti atat de lucid. Nu o sa fim niciodata impliniti, pentru ca atunci cand suntem un intreg nu mai avem nevoie. De nimic. Asa ca o sa avem nimicul sau o sa fim nimicuri demne de nimic, bune de nimic. Dar implinite. N-are niciun farmec. Si ce se intampla daca avem nevoie de ceea ce avem? Sau mai rau, daca nu mai avem nevoie de ceva ce nu avem? Nu e asta haosul nostru? Micul nostru univers nesarcralizat in care ne pierdem fara idei , in care alergam spre reguli , spre lege, spre obligatie si interdictie , in care alergam de ceea ce fugim. In alt univers, desigur. Suntem nebuni. Sau traim in nebunie. Avem tot ceea ce ne dorim, dar axa se comporta ca un negativ. Totul e pe dos, iar in cazul nostru totul este dorinta. Iar axa pentru mine inseamna timp, pentru tine e spatiul si toti cei ce-l delimiteaza. Suntem dependenti. Si unde si cand am inceput sa inlocuim ceva ce nu avem cu altceva ce nu avem? De ce alegem? De ce continuam acelasi drum cu toate ca stim ca am schimbat destinatia? Suntem atat de fascinati incat am luat-o pe un drum care duce in doua locuri. Sau trei. Sau patru. Sau, mai stii? Cred ca trebuie sa-ti spun. Nu avem cum sa traim intre doua paralele, intre cele doua universuri de care ziceam pentru ca acolo sunt mereu altele si altele si altele. Paralele si universuri. Mereu traim intre doua nimicuri pe care nu le avem.

i cannot.

[ The Beatles. cause remembering is giving up. ]