No-Nothings knows No-Nothing about No-history

Nu am avut un trecut. Nu am avut decat negative, diapozitive , filme nedevelopate, fotografii amatorare si turisti fotografii. Suntem atractii. Traim in izolare. Fata de sine. Iar noaptea visam despre altii, visuri avem cu alti altii, niste noi schimbati , ragusiti, machiati, adulati si atat de inexistenti. Dar ne cunoastem. intre noi. Peretii sunt albi, copacii sunt din ce in ce mai putini, cerul se schimba la fel de des ca noi si il invidiem mereu pe cel ce sta in fata noastra, undeva in dreapta. Cunoastem toate dedesubturile realitatii in care ne izolam . Gunoaie, nisipuri, griuri, pateluri, orice altceva ce ne este la indemana. Vreau rezultatul, fara proces. Nu stim de ce ar trebui sa stim . Ne pierdem in timp, ne pierde timpul. Pierderea si timpul se resping. le respingem. Ne respingem. Timpul se pierde pe sine. noi ne grabim ca sa ajungem in punctul in care o sa ne oprim. Si nici atunci nu o sa avem trecut. Suntem atractiile nevizitate.