stadiu(m)

- Credeam ca-i deja toamna.
- Din cauza ploii?
- Si a tuturor oamenilor care se ingalbeneau, se inroseau si cadeau in jurul meu. Erau atat de multi ca nu-i mai recunosteam si calcam seara pe oameni galbeni si rosii si umpluti de noroi. Mergeam atat de greu si incepeau sa se ude strazile si umezeala urca pe ziduri, ferestre, pe nori, pe cer si se intorcea pe strazi si pe oamenii galbeni si rosii .
- E tarziu.
- Uite, au inceput sa se dezlipeasca oamenii de la ferestre si ferestrele de pe case si casele de pe pamant si toate cad , galben si rosu, si marginile lumii se incretesc si lumea se strange mototlita si nu-mi dau seama ce ramane . Nu suntem rezistenti la apa, nu suntem rezistenti la nimic, nici noi nici fotografia noastra stricata de lume peste care tot lipim cate ceva sa-i acoperim petele si rupturile. Dar ne bate inima din ce in ce mai tare pentru ca nu toata lumea e galbena sau rosie si ramane cineva in fotografia noastra spalacita.
- Si?
- E tarziu si toate sunt pe fuga, taci din gura, cobori si iti pui bine fotografia , oricum s-au dezlipit atat de multe incat punctele indepartate se vad destul de clar. Hai razi.
- Cum e poza?
- Cu dinti.