De jos...

Visez...


Cutit ascutit de timp, patat de tine isi scrie povestea pe pielea alba...

Aseara am zburat prima data.
Am deschis ochii,
Mi-am strans lacrimile,
Mi-am uscat aripile
Si am zburat..

Am ajuns acolo unde
Nu am vrut niciodata sa visez.
Am ajuns si m-am trezit
Ca sunt.
Acolo unde nu stii
Daca norii sunt de nisip
Sau nisipul din nori.

Am zburat in continuare
Pana cand mi-am vazut inima
Patata de mine.
Patata de mine, rosu si sarat...
M-am uitat in jos
Si am vazut ca din mana ta
Lipseste un cutit
Pe care l-am vazut, crescand in mine.
M-am speriat.

A fost prima data
Cand am zburat.
Iar trupul meu inert
Prabusit pe pamant
Nu-si aminteste
Nici norii de nisipi
Nici nisipul adunat din nori...


E intuneric si e frig pe pamant si simt ca ochii cenusii s-au stins.. Si frigul patrunde in oase , plamanii umpluti de venin ingheata, iar sangele - cenusa rosie si calda - se face pamant ...
Cutitele tale inca mai cresc in mine ... Iar cei de sus mai spera .. Aici in frig speranta nu exista .. E cenusie si lipita de colbul drumului , inecata in pamant si0n oase putrezite .. Constiinte mustind a sange incearca sa se ridice, dar cazatura le afunda mai adanc in abis. Voci striga, tipa se revolta, urlete sfasietoare zdruncina pamantul .. Timpanele imi tiuie , maini reci si moarte imi apuca sufletul , guri infometate cauta inimi proaspat inghetate..
E frig si vreau sa plec de-aici.. Dar o noua cazatura mi-ar fi fatala.. M-as agata de aripa ta de pescarus, doar daca as stii sigur ca existi.. Dar esti un vis... Nu te aud, nu te mai vad, doar te stiu... Nici nu stiu daca te mai iubesc... E frig si negru aici si mi-e frica.. Si daca te iubesc, atunci, vino!