Visez...
Ma pictez in culori stinse amestecate cu pamantul de sub mine, de langa mine, de deasupra mea.. Am cazut pentru ca n-am mai putut sa zbor.. Iar acum incerc sa-mi desenez aripi.. Creionul gri imi scrie flacari mistuitoare care ma ard si ma sting in cenusa, iar pensula muiata in acuarela lasa urme acide pe pielea mea alba.
Ciudat! Imi pare ca sunt inchisa in pamant de veacuri.. Dar pielea mi-e inca alba, ochii inca cenusii si tematori. Eu nu m-am schimbat .. Apuc din nou pensula, dar aceleasi urme acide raman gravate in subconstientul pielii..
Incerc sa scriu dar cerneala mi se transforma in lacrimi, sarate si grele .. Imi plang o poveste fara inceput care se sfarseste amarnic..
Creionul ma arde in continuare.. Macar o schita de aripi de-as avea si as impodobi-o cu lacrimi, durere si regret si tot ar fi indeajuns sa ma ridic .. Sa simt si voi zbura...
Dar in zadar.. Lacrimile par de plumb, dar transparente si goale... As vrea macar sa va urasc, sa simt ceva, o scarba pura demna de scarba, sa va urasc macar, sa SIMT... inutil... Imi sunteti indiferenti si reci ca pamantul ce ma inconjoara...
Incerc sa te gasesc...Sa-mi stii iubirea si o voi simti.. Sa simt si voi zbura...
Nu mai zaresc nimic.. Nici ochii gri, nici sufletul tau verde , nici nuanta ta umana cu aer frantuzesc...
Alors, juju, dit-toi que je t'aime!! Te rog , privire verde,te rog! Simte ca te iubesc!
No comments:
Post a Comment