Caligrama

M-am asezat
aseara langa un copac. I-am simtit
umbra si inima batand. Eu langa copac si co-
pacul langa mine! Nu paream diferiti deloc! As fi schim-
bat oricand scoarta aspra cu pielea mea alba, in loc de par
mi-as fi desenat frunze, mainile mi le-as intinde, ramuri rotitoare
catre cer, iar talipile goale si pline de pacate mi le-as impleti fara mila in
radacini curate. Si fiecare zambet trist mi l-as preschimba in fosnet, iar lacri-
mile sarate le-as plange , una cate una, in picuri dulci sau amari
de roua. Si corpul meu de lemn sa-l schimbati intr-o zi in vioara. Sa
trec din vioara-n coarde si-n frumos, sa fiu muzica, esenta de bine si sa-mi
decolorez pacatele usor. Sa ma auda si sa ma scrie cineva in parituri, des-
cifrate peste neguri de ani de o copila sfioasa, cu ochi mari de
chihlimbar, care sa se fi apropiat atunci de copac
doar ca sa se spele de veninul pacte-
lor sale.Si incet- incet
mi-au crescut aripi de
frunze si am zburat,
prinzand radacini !
Iar inima mea s-a
zbatut pana a trecut
din mine , prin mine
in scoarta grea si s-a
transpus in lemn
Am descoperit aseara
copacul din mine si eul din copac