Sincopa

Cat de greu e sau nu sa reusesti ce-ti propui? Cat de greu sau de usor se nasc vise? Si cat de greu ard, pana la cenusa?
Tu de nu raspunzi niciodata? Vrei sa fii omul grabit care desconsidera intrebarile si neglijeaza raspunsurile! Bine. Ia-ti statutul asta , joaca-ti scena .
Acum esti doar un paleativ. Ajuti in toate, vindeci arsuri, mergi pe apa si dai lumina in intuneric. Deocamdata esti doar un medicament paleativ , iar tot ce faci este doar reflexie. Actiunile tale lasa ecou adanc, fara sa existe.
Cat timp iti ia sa reusesti? Cat timp ia unui vis sa se nasca? Cat timp ii ia aceluiasi vis sa se inece si sa se invineteasca inauntrul inimii?
Iti pun intrebari cu raspunsuri evidente, in dorinta de a primi un raspuns. Vezi, eu vreau sa cred in tine, dar nu-mi dai de ales.
Nu avem o poveste. Nu avem platforma , iar personajele tind si ele spre nefiintare. Noi nu murim, noi doar ne oprim din a fi aici si incepem treptat sa fim. Acolo. Nu intelegi. Hai, spune-mi cat de mult doare sa reusesti?
E durerere fizica intensa, care iti eufemizeaza constiinta, durerea care ne transforma in bestii? animale? Sau durerea care iti calca in picioare principiile si te aduce in stadiul de degradare suprem al fiintei umane? Durerea care te taie, te arunca, te sugruma, te impunge, te inteapa, te ustura , te sufoca , te ineaca intr-un terifiant cerc vicios?


Durerea care te face sa iubesti. Ma surprinzi. Existi aici si dai raspunsuri ca un om de-acolo.

Si cat trebuie sa te doara ca sa reusesti? Hai, taci . Nu mai raspunde. Din tine, inteleg.

"Ne prisosesc idei si fapte,
Imagini chiar ne prisosesc;
Ne joaca stele in retina (...) "