Oferta oarba.

Eu azi am obosit. Mi s-a indepartat de mine vocea, iar umbrele sunt mai palide ca niciodata. Noi stim, voi stiti, de ei nu ma intereseaza. Incoerenta si ochii tai ma epuizeaza. Nu am putea macar astazi sa scriem povesti, sa fim povesti? Platforma mea ar incepe subit.
A ametit si vantul. Ploaie in sevraj, iar furtuna e contagioasa. Apleaca-te peste bariera de vorbe si spune-mi ce vezi. Eu vreau sa inchid ochii , nu fac fata conditiilor meteo nefavorabile care mi se anunta in ochi. Sparge oglinda! Sa ai macar 7 ani de ghinion. Oase facute din umbre si umbre fosilizate in oase. Toate tremura, timpul profan se dilata , timpul sacru isi uneste faliile. Realitatea atinge valoarea maxima de presiune. Eu ti-am zis ca obosesc.
Cuvintele se inlantuie necorelate. Au umplut camera de timp si apoi au izolat-o ermetic. Eu ti-am spus ca obosesc. Oxigenul s-a dizolvat in timp , iar eu probabil ca ma dematerializez . Ah, nu trebuia sa spargi oglinda, vreau sa vad furtuna pulverizandu-se din ochi.
Deschideti o fereastra sunt prea multe aici!

Furtuna si timpul se ataca. Se amesteca si depresurizeaza camera! Deschide ochii, nu mai pot sa respir!

Intr-un final, furtuna cade inerta pe podea. Victime pe ambele fronturi. Timp mai e insa mult. Ti-am spus ca obosesc. Eu oare cat am imbatranit?

Traieste azi in locul meu!