Dimineata devreme , ceata e lipita de drum.
Cateodata avem conceptii total opuse. Tot atunci, gandim ciclic si intre dimineata si seara e o singura lingura de cafea. Si niciodata nu e loc de regrete, ne-am pierde anii in trecut si ne-am amagi in decembrie cu fotografii de mai desaturate si cu colturile rupte.
In plus , nu cred ca e nici timp de regrete. Te ustura ochii, inima bate prea tare si nici macar nu te loveste vantul in fata. Si stai pe loc , pentru ca nu mai ai timp sa fugi si adormi pentru ca nici cu taxiul nu ai ajunge la timp si ai intarzia pentru azi , pentru ieri , pentru maine. Si atunci ai regreta. Te-ai izgoni intr-un cronotop inexistent si ai regreta. Aici nu e loc si timp de regrete, avem prea multe de stat.
Prin regrete , te expui. Te dezbraci, de caracter sau de haine, te patezi de amintiri sau de cafea. Fizic sau nu , tradezi prezentul pentru o greseala din trecut. Esti vulnerabil si pana si lumina bea lacoma din tine . Intrebarea preferata a ramas "de ce? ".
De ce ai vrea sa iti dai sufletul spre consum?
Si pentru ca , uitandu-te in jur, nu o sa vezi daca e seara sau dimineata , daca ploua sau daca plangi , o sa inchizi ochii , sperand sa nu mai rada corpul tau cu regreta.
Nu o sa vezi fete, nu o sa strigi nume , nu o sa-ti fie frig , foame sau pofta de vin de la stele .
Daca deschizi ochii la timp , realizezi tot.
Si s-o luam iar si iar, de la capat.
[ Alexandru Andries review ]
3 comments:
Si o luam iar de la capat...
Oare ti-am zis vreodata ca-mi place cum scrii? Daca nu, iti spun acum..:)
Fii sigura ca am sa mai trec pe la tine ;)
multumesc
Post a Comment