Cold light generation.

Don't you get it? Not as often as I'd like to. I get it . . . It's weird . . . It's like ... Prologul consta intr-o constatare. A trecut decembrie si noi am ramas cu lumina. O amplificam, ii dam dimesiuni hilare si ramanem cu ea. Suntem in februarie. Un februarie baroc si patat de varicela. Nu ne gandim decat la progres. Vrem sa hranim copii nepalezi, sa le dam bani sa se duca la scoala si ne surprindem ca vrem sa facem asta cat mai repede. De dimineata nici macar nu stiam de ei, acum ne rod infometati din constiinta. Brusc, ne vedem in nuante prea salbatice si deschise, suntem cei pentru care voi reganditit culoarea. E tot februarie , dar am prins un iz de fauvism. Acum ca ne-am stabilit progresul, ca ne-am limpezit constiinele , ca am trimis copii nepalezi la scoala si am uitat deja de ei , vrem si viteza. Pierdem timpul vazand toate fetele cuiva , pierdem timpul ascultand toate partile implicate in problemele noastre marunte , oricum ne-ar minti toti ca marii artisti cu scopuri sociale ai constructivismului . Vrem toate ipostazele odata. Vreau sa te stiu plictisitor, stramb, enervat si enervant in acelasi timp in care ma fascinezi, ma indrepti si ai efecte calmante. Traim cubist, vedem cubist si ne inchinam lui Picasso. Nu ne mai pierdem timpul , dar pierdem din vedere spatiul. Nu sunt mofturi. Mofturi am avut mereu. Ne rasfatam zilnic, copii razgaiati De Stijl , neoplasticisti , vrem utopia armoniei si a ordinii , vrem directii verticale sau orizontale , vrem tridimensionalul. Apoi ni se face somn, cascam tradandu-ne minimalismul, ne oboseste orice altceva decat esentialul. Intr-adevar mai sunt situatii cand ne chinuim sa simplificam copilareste sau cand , inghitim surrealist si gasim adevarata functionalitate a gandirii. Ne distorsionam , artisti expresionisti , realitatea ca sa parem emotivi, autentici. Ne plictiseste uzul comun, citim proteste dadaiste si ne folosim pe noi insine altfel. Dar astea sunt mofturi. Ne alintam in arta. Dar la sfarsit ne gandim serios. Vrem sa fim mai genorosi , sa conducem toti, sa conducem cu viteza, intru viteza si sa generam viteza. Futuristi ce conduc haotic intr-o anarhie totala. Vrem si ne grabim sa avem. Iubim viteza, tehnologia , violenta cu care ne impunem. Ne iubim pe noi. Artisti narcisisti care se autocreeaza. Actori bovaristi care isi joaca propriul rol. Ne luam in serios, ne scriem manifestul, il transformam in epifanie, revelare a realitatii noastre sacre , a lumii noastre nevazute. Reprezentam subiectul operelor pop-art. Noi suntem motivele impuse de mase, suntem cei pe care ii taiati din reviste, cu care faceti colaje pe o coala A3. Noi suntem prea ocupati ca sa ne amintim de lumina . Noi traim intr-un februarie permanent , fascinant, dar atat de gresit. Cine suntem noi? You know as well as I do that cold light generation depends on your state of health and energy. [ pour celle que nous admirons tant. Frank Zappa. Encore une fois. ]