6 o'clock I wanna go home.

At 4 o'clock the normal world seems very, very, very far away Rand pe rand ne dam la fund cu totii. Incet-incet ramanem mai putini, mai consecventi, mai violenti. Incet-incet ramaneti si voi. Ne respectam, dar nu ne pasa daca suntem respectati. Nu ne intereseaza, nu ne preocupa, sunteti triviali. Te trezesti cu ochii lipiti intr-o stare contemplativa. Te controlezi, te cenzurezi si redevi tu. Slaveste-ti mediocritatea si servilitatea. Te supui si te inchini la zei. Iti porfanezii idolii intr-un desfrau ciudat pana iti devin amanti. Si asta e atat de irelevant pentru mine. Noi am trecut de starea de artisti. Tempera si cuvintele se usuca si crapa, colajele se indoaie fara gratie, coafurile se strica, machiajul curge, teatrele se inchid din lipsa de actori. Iar de scena muzicala nu ne-am apropiat niciodata. Ne-am secat artele. Am inceput sa intelegem. Intre noi. intelegem distante si anumite diferente, radem, ranjim delicat si ne culcam seara obositi. Ne-a plictisit ipostaza de artisti , asa ca am trecut la cea de privitor. vedem tablouri, sculpturi si piese ieftine , le interpretam, le admira , discutam cu artistul si in final le intelegem. Mai radem din cand in cand de cate un detaliu , mai criticam dar niciodata nu devenim critici profesionisti. Ne delimitam spatii inexistente. Impartim continent. Suntem opera si privitorul. Si ne intelegem. Chiar si pe intuneric, ca de lumina am uitat sa mai vorbim. E bine.

I dance alone, it's six o'clock I wanna go home

[Pulp. Different Class. Sorted For W's and Wizz . Get my point? ]