In the barrel of my gun.

I hope I'm not the only one. Ghici ce? Nu ma plictisesti niciodata , deci nu am de ce sa-ti fac recenzii. Sa vorbim de primavara si de astenii, de cateva grade in plus si de cateva cercuri mult prea deformate si vulgarizate? Sa vorbim. A iesit soarele, cateii isi usuca buzele si le cresc cozile din nou. Cainele isi schimba coada, iar noi nu ne schimbam niciodata cainii. Ne intoarcem mereu de unde am plecat. Nu avem niciodata nimic, vrem mereu ceva. Nu e nemultumire, e viteza si e ceea ce ne curge prin vene. E o limba moarta , o ploaie dimineata, o poza seara . Ne machiem si ne distram in gand. Jucam teatru doar de dragul de a o face. Avem costume si scena. Cateodata unii mai joaca prin noroi, acum mai rar ca se usuca tot pamantul. Dar nu mai avem somn. E aerul, vocea, piciorul , mana, parul , orice , orice, orice, nimic. Sunt demonii tai . Ma enervezi. [ Mereu . The Kooks. Eddie's Gun ]