Playground.

Anytime, anyway... Nu imi pare rau si nu imi cer scuze. Doar atunci cand imi pare rau. Ne petrecem zilele cu soare intre glume proaste si ironii de taraba. Va ofensati la ceea ce voi numiti ipocrizie. Casc, pun mana politicos la gura. Oftezi. Oftez. Oftam. Vorbesc aiurea si prea acid pentru gustul vostru, de bautori doar de sucuri naturale si alcool ieftin. Ea vorbeste mult si tare. Impreuna, radem. Indiferent de moduri si de stiluri, vorbim. Tu nu, voi nu adica, el da, dar tu nu vorbesti si deci e sub demintatea ta sa asculti. Apoi , cand nu e deloc cazul, cand nici macar nu exista un caz, iti dai drumul la gura. Despre noi, de fata cu noi, catre noi, spre noi. Pacat ca nu ploua, am fi mers acasa. In orice caz, el vorbeste degeaba si ar fi trebuit sa-si dea seama ca e inutil. Pacat ca de la atat neascultat i-au intrat simturile in latergie. Se arde. Nu mai radem. Nu e cazul. Apoi, ne trezim atat de devreme incat e inuman sa ne dam ceasurile inainte. Oricum o ora o sa radem degeaba. Oricum am ras doua. Tu ne faci sa bem cafea. Atata cafea incat ne e somn, atata cafea incat ne fascineaza gropile, atata cafea incat ne simtim noi intre voi, atata cafea incat nici macar nu mai suntem daltonisti si trasam clar limite : de o parte radem, de cealalta nu aveti nimic de spus. Va faceti ca vorbiti. Ne culcam si ne trezim. Razand sau ne-vorbind. Mergem si cand se face seara ne simtim atat de copii si nici macar nu ne pare rau. Deci, nu ne cerem scuze. Nu mai exista limite pentru ca nu mai sunteti voi. Si atunci cercul devine teren de joaca, spunem , credem si cateodata facem. Radem intruna pentru ca stim ca tie iti place , radem noi intre noi, pacat ca nu-ti mai amintesti de ras, pacat ca esti prea ocupat si prea inconjurat ca sa razi si tu. Mai tarziu , inecam chestii . Oricum, reducem totul a ras. Pentru ca iti place. Avem idei si suntem posedati de ele. Vrem si putem , dar oricum cateodata nu facem. Rad pentru tine si ma inconjor de noi. Trebuie sa dau un telefon, a dat mancarea pe foc, trebuie sa ma duc sa spal. Pe jos. Avem idei si parca am vrea sa le uscam, asa ard mai repede, plus ca acum avem un uscator. Ne e greu sa-l folosim si in plus ne-am tot taiat din par , avem de uscat din ce in ce mai putin. Si oricum peste 30 de ani cand ramanem fara combustibil, murim toti de foame. Ne comparam meditativ. Maine dimineata, ne trezim din nou. Tu chiar nu intelegi?

Yet my hand are shaking.

[ AIR - Playground Love ]