Do it for the monsters under your bed .

we won't stop until somebody calls the cops

Nu e de parca exista ceva ce am mai putea spune. Oricum nu intelegem ce se intampla, nu constientizam dezastrul, tragedia, drama. Ne prefacem tristi si zambim tamp pentru ca altceva nu stim sa facem. Suntem firi prea complexe. Aflam prin telefon ca totul se schimba, se transforma si devine cantitate neglijabila si dam vina pe varsta. De fapt, noi nu mai crestem.

E clar. Nu trebuie sa spunem nimic. Ne prefacem ca nu se intampla nimic, ne prefacem ca nu vine ploaia, ca bate vantul si ne credem noi pe noi. Nu e nici naivitate, nici ipocrizie si nici bovarism cliseizat. E doar mai usor si mult mai estetic.

Da, suntem atat de superficiali doar pentru ca ne plictisim prea repede si esenta se intelege in timp. Iar pe noi trecerea timpului ne lasa reci.

Unii pleaca , dar nu dramatizam , pentru ca neglijam despartirea. Unii au ramas departe, iar noi ne uitam in gol si ne spunem ca nu a contat niciodata apropierea.
In realitate , ne e frica de schimbare si ne-am pierde noptile nedormind . Cand o sa constientizam , o sa fie toamna si o sa o luam iar de la capat. Ne pierdem verile degeaba pentru ca nu constientizam nimic.

Niciodata.

Si mai sunt persoane mereu aici si acum. Si sunt atat de putine incat nu nu constientizam mereu ca acum si aici sunt singurele lucruri care mai conteaza.

and even then we'll start again and just pretend that nothing ever happened .
[ Pour mon amie qui part. Pour mon amie qui est toujours la . Pour celui qui n'est plus la. ]
_____

Yes, that's how i say my good-byes.