- Taci pentru 3 minute. Te rog. Taci? Bine, multumesc. In primul rand nu-mi spune niciodata pe nume. Eu nu o sa-ti spun. De vorbit o sa vorbim, da. De tot, de toate , de toti si de nimic. O sa vorbim mult, dar sa nu-mi spui niciodata pe nume. Si sa nu ma alinti. Sa nu-mi spui in niciun fel si nu o sa-ti spun nici eu tie. O sa stiu oricum cand vorbesti cu mine. Tu o sa incepi sa iti dai seama cu timpul. Fara nume, da? Da? ... - Si nu-mi spune multumesc. Nici macar de politete. Nu spune multumesc. O sa incerc sa nu-ti dau niciodata motive sa-mi multumesti. ... - Inca doua minute . Nu ajunge niciodata la timp. Intarzie, intarzie de fiecare data cam jumatate de ora, dar niciodata fix aceeasi perioada de timp. Sa nu ajungi niciodata la fix. Si niciodata peste mai mult de jumatate de ora. - A... - Si sa nu taci niciodata dupa ce vorbesti si cu atat mai putin sa vorbesti dupa vreo tacere. Alege. Te las sa alegi. Ori taci , ori vorbesti. Acum taci , te rog. Si nu ma ruga niciodata decat daca nu e din politete. Imi plac politeturile la fel de mult ca tacerile dintre cuvinte. ... ... - Mademoiselle, desole je parle pas roumain. - Mai bine. |
Da.
Subscribe to:
Post Comments (Atom)
3 comments:
Multumesc!
:))
ar fi mai potrivit merci.
Zic si eu asa .
Post a Comment