- De atunci nu am mai inteles nimic. - Era atat de clar. Si atat de multa lumina. Am inceput sa rad involuntar , tremuram si mi-am dat seama ca nu o sa ma opresc niciodata. Ca nu o sa mai fie vreodata altceva in afara de lumina, de hohotele mele aritmice si de rictus grotesc. Cred ca atunci a inceput sa te doara. - De la lumina. De la lumina se invartea viata atat de repede. Am vazut ca toate partile erau identice , auzeam cum se aplatizeaza colturile , cum se lipesc capetele intre ele , cum se facea totul nimic. Mi s-a intrors stomacul pe dos atunci cand am mirosit viata intoarsa pe dos. - Crini si trandafiri galbeni , patrunjel si cafea ranceda, mucegai si coji de portocale, vopsele ieftine si aracet erau atat de multe mirosuri incat am inceput sa le vad. Si a ramas atat de goala lumina. - Eu vedeam deja mirosurile. Ma deranjeau sunetele . Erau colorate atat de strident si erau mereu ordonate intr-o simetrie perfecta. |
***
- Alo?
- Da?
- Voiam sa-ti spun ca nu ne mai putem vedea.
...
...
- Alo?
...
***
- Alo? Sunt eu. Stiu ca nu trebuia sa te sun . Voiam sa-ti explic. As vrea sa te mai vad.
- Si atunci?
- Nu pot.
...
- Am orbit.
- Si tu?
2 comments:
esti geniala....atat.
that's a bit too much. but thank you, anyway.
Post a Comment