s(t)are.

- Si eu vedeam doar picioarele. Doar picioarele. Doua perechi de pantofi cu toc si o pereche de pantofi barbatesti. Unul dintre tocuri statea infipt in asfalt si pantofii barbatesti erau plini de noroi. Erau atat de inalti toti, vedeam doar picioarele, oricat m-as fi ridicat pe varfuri vedeam doar picioarele, oricat as fi inchis ochii vedeam doar picioarele, oricat i-as fi rugat sa plece, le ramaneau in urma picioarele. - Si ce ai facut? - Nimic. *** - Se uita la noi si nu spunea nimic. Se uita la noi atat de innegrit de parca nu am fi existat. Si parca o durea din ce in ce mai mult, si apoi a inceput sa ma doara si pe mine. Pielea imi rodea carnea, noroiul imi rodea pantofii , ochii aia negrii imi rodeau ochii . Ii rodeam ochii. Si ea tot nu spunea nimic. Pana cand a inchis ochii si a inceput sa tipe. - Si ce ai facut? - Nimic. *** - De cand ? - 5 zile. *** - M-am aplecat si s-a aplecat totul . Eram la fel , doar invers. Si toata lumea vorbea. Si stateam toti cu picioarele pe podea, doar ca podeaua era invers. Cautam un creion , voiam sa-ti scriu un bilet, dar pe podea ramasese doar o pereche de pantofi . I-am sters de noroi inainte sa ma ridic. - Ce voiai sa-mi scrii? - Nimic. *** - De cand? - 10 zile. *** - Buna ziua. Ce ati putea sa-mi recomandati pentru insomnii? - Nimic.