sfert.

- Ii sclipeau ochii desi ii spusese deja povestea asta. Si ii tremurau zambetele din cand in cand si lui. Ea-si apleca ochii, isi apleca mainile, isi apleca barbia, sa asculte. El vorbea pentru amandoi. I se agata de voce, se inclesta de notele mai joase , dar il pierdea mereu , de fiecare data cand ridica tonul. Ea tacea doar pentru ea. - I-a spus ? - Nu i-a spus nimic. Nu voia trandafiri rosii. *** - Du-te. - Mai stau. - O sa pierzi trenul. - Mai am timp. *** - L-a ocolit. Il ocolea de fiecare data cand il vedea si ii spunea mereu de ce nu vrea sa-i spuna nimic. Vorbea de oameni si de masini , de colegi si de emailuri, vorbea atat de mult pentru ca nu voia sa-i spuna nimic. - Au dansat? - Nu, acum trandafirii rosii se gasesc peste tot. *** - Du-te. - Mai stau. - Iti pierzi timpul. - Mai am trenuri. *** - Pana la urma am urcat in tren. Nu mi-a zis nimic, nu mi-a mai zis nimic. Si eu ii tot uit ba timbrul vocal, ba varfurile degetelor. Si parca nu-mi amintesc nici de unde mi-a venit ideea asta cu trandafirii. De ce ea se apleca mereu sa asculte si el stia ca nu o sa i se zica nimic , de ce eram in gara . - In ce gara erai? - Nu-mi amintesc. Venisem cu un tren, care ajunsese la timp. *** - Ma grabesc. ...