(tomo)grafie

- Nu credeam ca o sa mai vorbesc cu tine.

- Stiu.



***

- I-a spus ca pe orasul lui prapadit il dor trotuarele de cand a plecat.

- Si ea?

- Si pe ea o dureau trotuarele , ii intorceau capul pe dos, mintea pe dos, creierul pe dos.

- Nu il credea?

- Ba da. In orasul lui ramasesera trotuare de cand plecase ea.

- De ce a plecat?

- Era prea multa lumina.



***

- Voiam sa-mi desenezi o harta.
- Pana unde?
- Pana unde stii.

***

- Ea a vrut sa-i spuna ca nu ii pasa de orase si de trotuare, ei ii pasa de talpi, de maini, de ochi , de fete .
- N-ar fi inteles.
- Nici nu voia sa inteleaga. I-ar mai fi spus cum i-a calcat in picioare trotuarele, cum i-a intors capul pe dos, mintea pe dos, creierul pe dos.
- De ce nu i-a spus?
- Era fericita.

***

- Nu ai stiut niciodata nimic.
- Tu ai stiut?
- Da.
- Mai stii?
- Nu.

***

- El a ramas cu orase cazute la pat, lovite de boala, cu un trotuar , cu friguri .
- Si ea?
- Cu fotofobia.