Metamorfoza

Visez ...

M-am surprins intr-o seara
Privindu-ma pe ascuns
In oglinda.
Aveam cuvinte prinse cu agrafe
Prin par.
Am mai vazut si o idee
Se lipise de lentila stanga
A ochelarilor.

Am auzit un tipat scurt
Al unui creion.
Si atunci idea s-a sters repede
De pe lentila.
Mi-am pieptanat parul
Dar n-am mai gasit
Nici un cuvant.
Si nici nu ma mai priveam
In oglinda.
Stateam, uimita, in fata
Unei carti,

Pe care nimeni nu stia

S-o citeasca.

O carte ce statea deschisa

In fata ta, a lui a, voastra

Dar ale caror semne

Va erau necunoscute.

O carte in care scrisesem

Totul

Cu negru pe alb,

Pe care tu o vedeai

Scrisa cu sangeriu

Pe o inima rosie.